04/01/2010

Si tu ce crezi?… II

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , , , , , la 8:51 pm de Raluca

M-am gandit sa termin acest articol care a ramas neterminat in urma cu 1 an. Prima parte o puteti citi aici.
Si asa avea sa fie… o croaziera minunata si o vacanta de neuitat.
Tanarul salvamar s-a oferit sa ma “invete sa inot” in timpul sau liber. Nu aveam cum sa refuz aceasta oferta si se pare ca a avut parte de cel mai “prost” elev, pentru ca nu vroiam nici in ruptul capului sa “invat” sa inot. Nu pentru ca nu vroiam sau nu stiam 😈 ci pentru ca ma simteam mult prea bine in bratele domnului “full option”. 😳
Cand opream in porturi… preferam sa vizitez cat mai repede ceea ce era de vizitat si sa ma intorc cat mai repede pe vas pentru a putea profita de piscina si de noua mea cucerire.
In tot acest timp aveam grija sa nu imi neglijez prietena si sa ii acord si ei cat mai multa atentie, desi gandul meu fugea din ce in ce mai des la tanarul meu salvamar.
In ziua cand am acostat in Grecia am primit si o invitatie la cina din partea lui. Am acceptat fara sa mai stau pe ganduri si am fugit in camera ca sa am timp sa ma decid ce voi purta in acea seara si sa ma aranjez, deoarece simteam ca urma sa fie o seara mare si inceputul unei minunate relatii.
Au trecut extrem de greu orele, dar stiam ca merita si ca trebuia sa impresionez. Avem intalnire pe puntea centrala si urma sa luam masa la un restaurant pe plaja. Totul mi se parea ca un basm… Nerabdatoare din fire am preferat sa ajung mai devreme deoarece nu mai aveam stare in camera.
Intai si-a facut aparitia un trandafir rosu… intorcandu-ma… era el. Ca un adevarat gentleman mi-a oferit bratul lui si am pornit spre restaurant. Atmosfera din restaurant era extrem de romantica… nu mai traisem asa ceva pana in acele momente. Dupa ce am terminat cina am plecat sa facem o plimbare pe malul marii si  sa continuam sa povestim si sa ne cunoastem cat mai bine.
Ajunsi inapoi la bordul navei, am mai petrecut cateva minute pe punte, dupa care s-a oferit sa ma conduca pana la camera, moment in care nu a ezitat si m-a luat de mana. Cand am ajuns in fata camerei, am mai schimbat cateva vorbe iar cand a trebuit sa ne uram noapte buna, s-a intins usor  sa ma sarute.
In acel moment au auzit un tiuit extrem de puternic. Mi-am dat seama ca era telefonul… dar telefonul meu era inchis… nu imi dadeam seama de unde se aude. Atunci am deschis ochii… mi-am dat seama ca  era timpul sa ma trezesc, fusese doar un vis minunat… urma, din pacate, o noua zi de munca. Extrem de dezamagita ca tanarul meu salvamar nu a reusit sa ma sarute am incercat sa adorm la loc dar… fara niciun rezultat. Chiar trebuia sa ma ridic din pat. Toata ziua am stat cu gandul la acel vis si la minunatul meu salvamar. Speram sa-l revad iar in urmatorul vis… dar nu l-am mai revazut.
Si tu ce credeai?… credeai ca este real?… nu… din pacate era doar un vis… dar, astept cu nerabdare luna august cand voi pleca intr-o croaziera adevarata.
Cu siguranta atunci o sa urmeze varianta reala a acestui vis. 🙂
Reclame

19/09/2009

A la nanita nana

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , la 3:41 pm de Raluca

A se ascultat in timp ce cititi.
Dupa o perioada destul de zbuciumata simteam nevoia sa iau o pauza. Sa plec… sa imi iau lumea in cap si sa ma duc unde vad cu ochii.
Dar… orizontul nu a fost prea larg si am plecat undeva destul de aproape, intr-un loc care pentru mine mereu a semnificat copilaria mea… locul unde de cate ori ma duceam, eram asteptata in poarta cu bratele deschise de catre batranica cu chipul dulce si parul alb ca neaua, care stia mereu sa imi umple sufletul de fericire.
Acum?… stupoare… am ajuns acolo… si primirea a fost mai rece decat ma asteptam… un lacat (ce mi-a da mari batai de cap pana sa il deschid), avea sa ma faca sa simt ca acel loc si acea perioada cat urma sa stau acolo, nu ma vor mai putea face sa ma simt cum ma simteam cu 7-8 ani in urma.
Locul era asa cum nu cred ca a mai fost niciodata. Da… parasit… asta este cuvantul potrivit… pentru ca in acea casa, in acea curte nu mai locuieste nimeni de 2 ani.
M-au cuprins niste fiori ciudati si o oarecare teama. Dar, simteam cum cineva ma impingea de la spate si ma indemna sa intru in casa pentru ca nimic nu avea sa mi se intample rau.
Deschizand usa casei am avut cateva momente in care, in minte s-a derulat un filmulet cu toate nazbatiile facute in acea casa (cazutul din corcodusi, saritul pe geam ca sa nu dorm la pranz, bataile cu apa).
Am prins curaj, desi eram singura, incojurata doar de peretii de un alb imbatranit, mi-am dat seama ca acela este locul meu… locul pe care il iubesc cel mai mult, locul unde in fiecare vara eram nerabdatoare sa ajung… era locul meu, locul copilariei mele. Am lasat bagajele in usa si am inceput sa descui toate usile din casa si sa deschid geamurile ca sa poata intra aerul proaspat din curte.
Mi-am umplut camera cu flori… (cu florile din curte… care desi nu le-a ingrijit nimeni ele inca sunt acolo extrem de frumoase)… cu trandafiri de un rosu imperial superb… cu petale catifelate si cu un miros ametitor. Atunci am simtit ca acel loc este intr-o anumita parte asa cum il stiam din copilarie.
Am stat in curte la umbra piersicului ore in sir, tragand din tigara si visand… sau mai bine zis amintindu-mi de fiecare vacanta petrecuta acolo. Mi-am vazut evolutia din acel loc… am revazut copilul din mine, apoi adolescenta si… omul matur (cred ca am ramas tot la adolescenta) care sunt acum.
Cand am revenit la realitate ardeam de nerabdare sa plec sa vad si restul orasului, care si el urma sa imi trezeasca fiori si amintiri (primul sarut care mi-a fost furat, prima betie, primele nopti pierdute in cluburi). Abia asteptam sa urc dealurile pe care in copilarie le uram, sa vad faleza care desi e mica este extrem de frumoasa si ingrijita, sa vad parcul care acum arata cu totul altfel… era schimbat… aparusera fantani arteziene noi…
Eram fericita… desi nu imi place sa fiu singura acum ma simteam excelent singura… eram in lumea mea… eram asa cum simteam nevoia sa fiu ca sa pot avea parte de relaxarea de care aveam nevoie.
Seara… mi-am reluat locul in curte, numai ca de data asta am ocolit piersicul pentru ca vroiam sa privesc cerul… sa numar stelele si sa ma chinui iar sa imi dau seama ce reprezinta fiecare “figura” formata din stele.
Sincer?… am reusit sa ma uimesc si pe mine… de ce?… pentru ca eu niciodata nu am ramas singura in acea casa, niciodata nu ieseam noaptea singura in curte si nu dormeam niciodata singura in camera… si toate astea pentru ca imi era frica. Ei bine acum am stat in curte noaptea… adica toata noaptea… si spre dimineata m-am gandit sa ma duc sa dorm… nu de alta dar urmau zile destul de pline… dar despre asta nu o sa povestesc pentru ca o sa ramana numai ale mele 😀
Nu am reusit sa ma odihnesc in aceasta vacanta in schimb am reusit sa ma relaxez, sa uit de ceea ce fugisem, sa revad locuri foarte dragi si… sa-mi schimb look-ul :D. N-a durat mult miracolul… decat 2 saptamani ca a trebuit sa ma intorc iar in lumea asta rea si urata (trebuia sa dramatizez putin ca deh… ) si sa pastrez amintirile si dorinta de a ma reintoarce cat mai repede in orasul meu de suflet Tulcea.

10/07/2009

Iubire la malul marii

Posted in Love, moi, Raluka tagged , , , , , , , , , , , , , la 8:30 pm de Raluca

amournmg66

Mereu mi-am imaginat ca o sa traiesc o poveste de dragoste la malul marii.
Pentru mine marea reprezinta cel mai romantic loc. Este locul unde unele povesti de dragoste prind contur si se traiesc cel mai intens. Locul unde pot sa ma simt libera si unde cred ca toata lumea poate fi a mea.
Ajunsesem de cateva minute… n-am mai avut rabdare sa imi duc bagajele in camera si sa ma instalez pentru ca eram nerabdatoare sa simt briza marii pe care nu o mai simtisem de un an. Dorinta de a ma plimba iar cu picioarele goale prin apa si de a privi infinitul marii m-a făcut sa uit ca nu venisem singura, si am plecat singura de “nebuna” sau nu chiar singura… eram eu cu mine si cu gandurile mele, sa ma plimb, sa ma balacesc… Mi-am dat intr-un final seama ca eram oarecum singura… doar pescarusii mai erau in jurul meu, care erau intr-o joaca continua si valurile care se loveau de stanci si de picioarele mele.
In acea liniste ametitoare, am auzit cum ma striga cineva. Bineinteles ca am zis ca este doar imaginatia mea, ca nu avea cine sa ma strige pentru ca cei din gasca sigur isi gasisera un loc “linistit” unde sa bea si nu aveau timp sa stea sa ma caute pe mine. Ignorand cele “auzite” mi-am continuat cutreieratul. Din nou se aude acel strigat, dar de aceasta data mult mai aproape… ma intorc… socul, sau mai bine zis surpriza, a fost extrem de mare cand am descoperit ca persoana care ma striga, era o iubire nu foarte veche, dar pe care nu credeam ca o s-o mai vad vreodata, deoarece plecase din tara in urma cu 2 ani. Reactia mea de bucurie a fost oarecum ciudata… am tipat de parca m-ar fi speriat cineva… cred ca a fost mai mult o reactie de surprindere, nu ma asteptam… dar a fost urmata de o imbratisare fierbinte care a facut sa reaprinda focul din inimile noastre. Cu greu am reusit sa ne dezlipim din imbratisare. Simteam ca as vrea sa raman mereu acolo… Ma simteam protejata asa cum m-am simtit mereu in bratele lui.
Fara sa mai scoatem o vorba ne-am luat de mana si am plecat mai departe sa ne plimbam… cateva minute niciunul dintre noi nu a scos un sunet… Curioasa din fire l-am întrebat: “Ce faci aici?”… raspunsul a venit mai repede decat ma asteptam de parca il avea pregatit: “Sunt in vacanta.” Mi-a spus ca m-a vazut cand am coborat din masina si s-a hotarat sa vina dupa mine. In acel moment inima a inceput sa imi bata si mai tare decat o facea. Atunci m-am oprit si l-am sarutat.
Am hotarat ca nu trebuie sa ratam apusul si ne-am asezat imbratisati pe nisipul inca fierbinte. Eram hotarati sa ne petrecem toata noaptea pe plaja, dar mi-am adus aminte ca eu inca nu facusem cunostinta cu camera mea, si ca era cazul sa ne intoarcem ca sa ma cazez si eu. Atunci mi-a propus sa ma cazez la el si asa am fi fost mereu aproape unul de celalalt. N-am mai stat pe ganduri si am acceptat imediat. Dupa ce mi-am dus lucrurile in camera,  mi-am pus rapid o rochita peste costumul de baie si i-am spus ca vreau sa facem ceva ce mi-am dorit mereu sa fac cu el… imi doream sa facem baie in mare noaptea.
A urmat o noapte la fel de fierbinte precum razele soarelui. Am profitat de faptul ca cerul era senin si ne-am asezat sa privim stelele.
Mangaierile suave si soaptele dulci nu au intarziat sa apara. Corpul mi-a fost acoperit de saruturile lui fierbinti si usor usor hainele au inceput sa alunece de pe noi. Am avut parte de una dintre cele mai magice nopti de dragoste. Intr-un tarziu am reusit sa ne avantam si in valurile linistite ale marii.
Rasaritul ne-a prins imbratisati si dornici sa ne reluam povestea de iubire.
Tot timpul ne refugiam pe acea plaja care era ferita de lume… acolo ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului si cele mai frumoase momente. Tot acolo mi-am indeplinit si visul de a avea parte de o poveste de iubire la malul marii.
De ceea ce mi-a fost frica nu am scapat… trebuia sa ne intoarcem la realitate, sa coboram cu picioarele pe pamant si magia sa dispara… vacanta se terminase… trebuia sa ne întoarcem acasa. Cu greu m-am despartit de mare… dar, mi-a promis ca o sa ne intoarcem.
Am fost destul de derutata, deoarece stiam ca si vacanta lui era pe terminate si trebuia sa se intoarca si el acasa… la el acasa. Nu intelegeam de ce imi promisese ca ne vom intoarce. Nu am vrut sa stric magia momentelor si nu am intrebat nimic. Ajunsi acasa am devenit brusc trista… stiam ca magia urma sa dispara complet… iar el sa plece… Dar nu a durat mult aceasta tristete pentru ca mi-a spus ca s-a hotarat ca vacanta lui sa fie permanenta, ca se intorsese pentru mine, pentru ca isi dorea sa fim iar cuplul fericit care fusesem candva. In acele momente am crezut ca visez… nu credeam ca este adevarat ceea ce imi spusese. Dar, a avut grija sa ma convinga ca fiecare cuvintel rostit de el era adevarat.
Se pare, ca visul meu, povestea mea de dragoste de la malul marii, mi-a readus iubirea in suflet. M-a facut sa simt din nou ca traiesc… sa simt cum inima imi bate din nou cu putere, de fericire.

29/11/2008

Si tu ce crezi?… I

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , , , , la 6:33 pm de Raluca

cruise-2003-shippp
Vazandu-ma acolo, credeam ca visez. Marimea vasului ma facea sa tremur si sentimentul de frica ce ma cuprinsese ma facea sa cred, ca nu era cea mai buna alegere.
Nu puteam sa renunt la ideea de a mai pleca, deoarece riscam sa imi supar prietena, careia ii promisesem ca vom avea o vacanta de neuitat.
Mai repede decat ne-am asteptat, am plecat in calatoria mult visata. In sfarsit urma sa fiu inconjurata numai de apa. Speram un singur lucru… sa nu am rau de mare, deoarece niciodata nu am mai mers atat de mult in larg. Plecam pentru prima data din tara cu vaporul si asta nu putea decat sa ma bucure.
Ma simteam ca un porumbel scapat din colivie, plecat sa descopere necunoscutul.
Timpul parca nu vroia sa treaca, secunedele deveneau ore si nu puteam sa nu observ cat de bine instruit era personalul vasului, care punea mare accent pe fiecare detaliu in dorinta de a ne face sa ne simtim mai bine ca acasa.
Dupa ce ne-am dus bagajele in camere, am plecat intr-o scurta expeditie, pentru a cunoaste imprejurimile.
S-a terminat destul de repede, deoarece am descoperit piscina, si inevitabil a urmat drumul inapoi spre camere pentru a ne pune costumele de baie. A urmat o balaceala lunga, care a devenit si mai placuta la vederea salvamarului, ce ne atintea cu privirea. Iar el… el era exact cum il prescrie medicul. Inalt, cu un corp foarte bine lucrat, un abdomen de invidiat si… cu alte cuvinte era “full option🙂
Nestiind cum sa ma apropii mai mult de el, am simulat un inec si cum era de asteptat a venit sa ma “salveze”, iar eu… mi-am revenit.
Din acel moment, am stiut ca este inceputul unei croaziere deosebite.
Va urma…