10/08/2011

11.08

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , la 11:08 pm de Raluca

De cele mai multe ori imi este greu sa realizez cat de repede trece timplu. Sunt momente cand ma opresc si ma uit in urma si imi dau seama cum au trecut anii.
Ma gandesc ca poate am ratat multe lucruri, pe altele le-am facut inconstient si pe cele mai multe le-am facut pentru ca trebuia sa le fac.
Poate asa a fost sa fie, se spune ca in viata fiecare lucru se face cand ii vine timpul si ca nimic nu este intamplator.
As fi tentata sa spun ca nu regret nimic din ce am facut pana acum, dar o sa spun doar ca regret ca nu am facut mai multe lucruri… dar dupa cum am mai spus poate ca pe cele care nu le-am facut nu le venise timpul… dar sunt unele pe care nu le-am facut si sincer le-a trecut si timpul.
In fiecare vara am o anumita perioada in care imi aduc aminte de copilarie. Imi aduc aminte de cum ma imbraca mama in rochite albe apretate, si era vai de mine daca le murdaream. (n-am patit niciodata nimic tocmai pentru ca nu vroiam sa aflu ce se poate intampla ;)) ). Aveam terenul din spatele blocului care era locul nostru de joaca. Pe la 4 ani eram cea care le facea fratilor mei gropitele pentru diverse jocuri. Vre-o 2-3 ani mai tarziu, plangeam pentru ca vroiam sa ma joc si eu cu ei pentru ca nu aveam fete cu cine sa ma joc. Dupa alti cativa ani acel loc a devenit parcare pentru masini si de vre-o cativa ani curtea unei fabrici de confectii. (ne-au stricat locul de joaca).
Ei bine aici imi petreceam doar o parte din vacanta de vara si restul timpului liber cand eram la scoala.
Cealalta parte din vacanta de vara o petreceam la Tulcea la bunici. Ehh aici era raiul pe pamant. Desi aveam cartile si culegerile la mine sa imi fac temele, imi aduceam aminte de ele doar cand ma intreba mama la telefon daca am mai scris ceva. Normal ca minteam si stia si ea asta dar ma lasa in pace ca dupa ajungeam acasa si faceam problemele la foc automat. Cand venea vorba sa citesc apareau problemele… de multe ori apelam la fratii mei sa-mi spuna povestea ca sa pot face eu rezumatul…rar se intampla sa am noroc.
Apoi am crescut… am avut parte si de primul sarut, dar asta o spun intr-o alta poveste, si am mai crescut si am ajuns la liceu.
Am crezut ca la liceu o sa fie mai multa distractie… n-a fost sa fie foarte multa… prin clasa a XII a ce ne-am mai distrat si am chiulit cum nu chiulisem 3 ani. A venit apoi facultatea care a venit cu tot cu distractie, cu prieteni noi, cu iubiri noi, cu multe prostii si diverse chestii de-ale tinerilor.
Si m-am trezit azi si mi-am dat seama ca timpul a trecut foarte repede si ca mai sunt foarte multe lucruri pe care nu le-am facut si care as vrea sa le fac, altele pe care trebuie sa le fac si altele… chiar nu stiu ce urmeaza.
Cum zicem… m-am trezit ca azi fac 26 de ani, si ca eu mai vreau sa copilaresc si ca nu sunt pregatita sa fac lucruri pe care le fac oamenii mari.
Deci eu pot sa fiu din nou mica? Ca vorba aia… batrana nu sunt si nici nu ma simt.
Reclame

19/09/2009

A la nanita nana

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , la 3:41 pm de Raluca

A se ascultat in timp ce cititi.
Dupa o perioada destul de zbuciumata simteam nevoia sa iau o pauza. Sa plec… sa imi iau lumea in cap si sa ma duc unde vad cu ochii.
Dar… orizontul nu a fost prea larg si am plecat undeva destul de aproape, intr-un loc care pentru mine mereu a semnificat copilaria mea… locul unde de cate ori ma duceam, eram asteptata in poarta cu bratele deschise de catre batranica cu chipul dulce si parul alb ca neaua, care stia mereu sa imi umple sufletul de fericire.
Acum?… stupoare… am ajuns acolo… si primirea a fost mai rece decat ma asteptam… un lacat (ce mi-a da mari batai de cap pana sa il deschid), avea sa ma faca sa simt ca acel loc si acea perioada cat urma sa stau acolo, nu ma vor mai putea face sa ma simt cum ma simteam cu 7-8 ani in urma.
Locul era asa cum nu cred ca a mai fost niciodata. Da… parasit… asta este cuvantul potrivit… pentru ca in acea casa, in acea curte nu mai locuieste nimeni de 2 ani.
M-au cuprins niste fiori ciudati si o oarecare teama. Dar, simteam cum cineva ma impingea de la spate si ma indemna sa intru in casa pentru ca nimic nu avea sa mi se intample rau.
Deschizand usa casei am avut cateva momente in care, in minte s-a derulat un filmulet cu toate nazbatiile facute in acea casa (cazutul din corcodusi, saritul pe geam ca sa nu dorm la pranz, bataile cu apa).
Am prins curaj, desi eram singura, incojurata doar de peretii de un alb imbatranit, mi-am dat seama ca acela este locul meu… locul pe care il iubesc cel mai mult, locul unde in fiecare vara eram nerabdatoare sa ajung… era locul meu, locul copilariei mele. Am lasat bagajele in usa si am inceput sa descui toate usile din casa si sa deschid geamurile ca sa poata intra aerul proaspat din curte.
Mi-am umplut camera cu flori… (cu florile din curte… care desi nu le-a ingrijit nimeni ele inca sunt acolo extrem de frumoase)… cu trandafiri de un rosu imperial superb… cu petale catifelate si cu un miros ametitor. Atunci am simtit ca acel loc este intr-o anumita parte asa cum il stiam din copilarie.
Am stat in curte la umbra piersicului ore in sir, tragand din tigara si visand… sau mai bine zis amintindu-mi de fiecare vacanta petrecuta acolo. Mi-am vazut evolutia din acel loc… am revazut copilul din mine, apoi adolescenta si… omul matur (cred ca am ramas tot la adolescenta) care sunt acum.
Cand am revenit la realitate ardeam de nerabdare sa plec sa vad si restul orasului, care si el urma sa imi trezeasca fiori si amintiri (primul sarut care mi-a fost furat, prima betie, primele nopti pierdute in cluburi). Abia asteptam sa urc dealurile pe care in copilarie le uram, sa vad faleza care desi e mica este extrem de frumoasa si ingrijita, sa vad parcul care acum arata cu totul altfel… era schimbat… aparusera fantani arteziene noi…
Eram fericita… desi nu imi place sa fiu singura acum ma simteam excelent singura… eram in lumea mea… eram asa cum simteam nevoia sa fiu ca sa pot avea parte de relaxarea de care aveam nevoie.
Seara… mi-am reluat locul in curte, numai ca de data asta am ocolit piersicul pentru ca vroiam sa privesc cerul… sa numar stelele si sa ma chinui iar sa imi dau seama ce reprezinta fiecare “figura” formata din stele.
Sincer?… am reusit sa ma uimesc si pe mine… de ce?… pentru ca eu niciodata nu am ramas singura in acea casa, niciodata nu ieseam noaptea singura in curte si nu dormeam niciodata singura in camera… si toate astea pentru ca imi era frica. Ei bine acum am stat in curte noaptea… adica toata noaptea… si spre dimineata m-am gandit sa ma duc sa dorm… nu de alta dar urmau zile destul de pline… dar despre asta nu o sa povestesc pentru ca o sa ramana numai ale mele 😀
Nu am reusit sa ma odihnesc in aceasta vacanta in schimb am reusit sa ma relaxez, sa uit de ceea ce fugisem, sa revad locuri foarte dragi si… sa-mi schimb look-ul :D. N-a durat mult miracolul… decat 2 saptamani ca a trebuit sa ma intorc iar in lumea asta rea si urata (trebuia sa dramatizez putin ca deh… ) si sa pastrez amintirile si dorinta de a ma reintoarce cat mai repede in orasul meu de suflet Tulcea.

11/08/2009

11 August 1985

Posted in Aberatii, moi, Raluka tagged , , , , , , la 12:14 am de Raluca

la-multi-ani1

Acum 24 de ani, pe la ora 01:05:33 AM, am vazut pentru prima data lumina zilei… adica a noptii… dar daca stau mai bine sa ma gandesc… a salii de nasteri… da… asa e cel mai corect… a salii de nasteri.
Orice copil normal, cand se naste incepe sa oracaie… ete ca la mine nu a fost asa… intai am facut “hapciu”… mi s-a spus norocul si sanatatea de rigoare si am inceput sa zbier. 😀 (iata explicatia de ce nu sunt eu normala… asta ca sa nu se mai intrebe lumea =)) ) Sincer acum… eu nu imi mai aduc aminte… ca deh… dar mi-au povestit cei care erau acolo in jurul meu… adica mama si bunica.
Imi aduc aminte (povesti ca nu eram acolo) ca tata a baut toata noaptea de bucurie ca are o fata… normal dupa 2 baieti… trebuia sa se bucure si ei de o fata… 😀
Tot nu mi se pare corect… eu nou nascuta la Tulcea, ca acolo m-am nascut, si tata la Braila dadea de baut… ehh… a venit si el a doua zi probabil… ca trebuia sa-si declare odrasla… adica pe mine. 🙄
Avand in vedere ca m-am nascut aproape de Sfanta Maria… toata lumea credea ca o sa ma cheme Maria… ei bine… stupoare si dezamagire… 😆 mi-au pus Mirela-Raluca…
Vorbeste lumea… ca la 2 saptamani era sa mor… cica eram in patut cu fata in jos… asta ca sa nu zic cu curu`n sus =)) . Pai cum sa nu ma gaseasca cu fata in jos… cand eu… eram prizoniera… adica infasata… vroiam si eu sa fiu libera… sa pot sa dau din maini si din picioare… ca deh… eram batausa de mica 👿
In fine… ghinionul vostru ca m-au gasit la timp 😀
Anii au trecut… probabil ca as mai avea ce sa povestesc, cu siguranta as avea dar intr-o editie viitoare dedicata vietii mele… acum ma rezum fix la data de 11 August, sa zicem de-a lungul anilor… (vrajeala… ca o sa povestesc doar vre-o doua :D)
Cum spuneam… anii au trecut, eu logic am crescut… nu imi aduc aminte prea bine de zilele mele de nastere…le asteptam cu nerabdare asa cum asteptam si tortul… Mai  ştiu ca mereu cand e ziua mea… îmi pare bine…( momentan)… ca a mai trecut un an si am mai crescut, m-am mai maturizat (asta clar e vrajeala)… intr-un cuvant imi place…
Ziceam ca nu prea imi aduc aminte de ce s-a intamplat sau cum am serbat zilele mele de nastere… Cea pe care nu o sa o uit niciodata, este 11 August 1999.
Va aduceti aminte ce a fost atunci?… cu siguranta nu… va spun eu… pe langa ziua mea de nastere, care este un eveniment important, adica foarte important, a fost si eclipsa totala de Soare. Am fost extrem de incantata ca am avut marea onoare sa se intample de ziua mea… banuiesc ca va dati seama ca am stat cu ochii beliti pe cer toata ziua ca sa vad eu ce se intampla acolo pe cer cu soarele.
Si au mai trecut anii… si am ajuns azi la 24 de ani… da… sunt bucuroasa ca am mai crescut, ca sa nu zic imbatranit. E frumos… e liniste si pace… momentan 👿 pana începe cheful 😀
Apropo… ca sa stiti… iubesc enorm de mult florile… mereu mi-am dorit sa primesc multe flori de ziua mea… asta ca sa stiti… si prefer cadourile scumpe =)) … pentru mai multe detalii si sugestii puteti sa apelati cu incredere la mine… va voi spune ce imi doresc… normal in functie de banii de care dispuneti =))
Lasand gluma la o parte si acestea fiind zise… ce pot sa-mi doresc eu mie… decat sa fiu sanatoasa, ca daca am sanatate celelalte se rezolva… bine fie… sa nu fiu chiar atat de modesta… imi doresc sa am parte de tot binele din lume si de tot ceea ce este mai frumos… ceea ce va doresc si voua cei ce cititi.
HAPPY BIRTHDAY TO ME!!!
Si o poza cu unul din torturi… asta ca sa muriti de pofta 😀 👿

Tort 007

28/05/2009

Am chef sa…

Posted in Aberatii, moi, Raluka tagged , , , , , , , , , , , , , la 6:54 pm de Raluca

wishhHai nu va ganditi acum la cine stie ce tampenii, asa cum probabil m-as gandi eu daca as vedea un astfel de titlu… Sa va spun de ce am chef sa… intai sa frecam bine lampa… si vedem ce iese…
Am chef sa ma imbat – daaa… o daa… vreau sa ma imbat asa cum am reusit sa o fac o singura data pana acum… de ceva timp am chef de o astfel de bauta dar din pacate nu se iveste ocazia… helloooo ma aude cineva?… oferte ceva? 😀
Am chef sa merg la plaja – vreau sa stau sa ma bronzez si sa ma balacesc… sa ma doara-n lotiunea de plaja de tot ce-i in jur =))… dar asta este mai am de asteptat pana ajung.
Am chef sa plec in lume – sa plec sa ma relaxez, sa uit de tot si toate… si stiu si locul unde as putea sa imi gasesc aceasta liniste… nop… nu este in afara tarii, este aici la noi pe plaiurile mioritice… vreau la Tulcea… dar si aici mai am putin de aşteptat… pana prin august asa… Tulcea pazea ca vin!!!
Am chef sa ma plimb cu rolele – daa!!! vreau cu rolele… ce credeti ca mi-a ajuns o singura data?… hai fetele ca se poate… miscare… aer liber… putem sa renuntam putin la salile de fitness in favoarea miscarii in aer liber… hai curaj nu ma lasati singura ca nu ma duc 😀 (aviz persoanelor care au role noi :D)
Am chef sa mananc multa inghetata – da` multa frate… nu doar 500 ml cat pap pe zi… as vrea sa mananc cu tonele si sa zic stop doar cand simt ca mi se face rau… oblogatoriu sa fie de ciocolata. (de asta nu pap asa multa… sa nu mi se faca rau… ca dupa nu o sa mai pap deloc)
Am chef sa… sa… nu nu… nu spun ca daca citeste mama o sa ma bata… si nu… nu vroiam sa scriu ca am chef sa fac sex… poate am chef si de asta… dar se rezolva… eu am chef sa fac altceva… dar gata nu mai spun ca dupa intru la banuieli si nu e bine… dar mai e putin si o sa fac si asta… sper ca cel mult 3 saptamani… mamaaa da` ce-o sa fie… abia astept sa…
Mai am chef sa… si sa… dar gata nu mai zic… ca am chef sa prea multe si… nu-i bine… ma trezesc aici cu voluntari si nu vreau… vreau sa… singura…
Deci DA!!! am chef sa… si nu va zic sa muriti de curiozitate. 👿

24/01/2009

Ce-aş fi, dacă-aş fi

Posted in Aberatii, moi, Raluka tagged , , , , , , , , , , , , , la 8:15 pm de Raluca

Stăteam şi mă gândeam ce aş fi, dacă aş fi… şi iată ce a ieşit 🙂

Dacă aş fi o lună, aş fi august
Dacă aş fi un moment al zilei, aş fi prânzul
Dacă aş fi un animal, aş fi un iepure
Dacă aş fi o direcţie, aş fi înainte
Dacă aş fi o legumă, aş fi roşie
Dacă aş fi un fruct, aş fi capşună
Dacă aş fi o virtute, aş fi toleranţă
Dacă aş fi o planetă, aş fi Soare
Dacă aş fi un lichid, aş fi şampanie
Dacă aş fi o piatră, aş fi chihlimbar
Dacă aş fi o persoană istorică, aş fi Ioana D’arc
Dacă aş fi o pasăre, aş fi egrete
Dacă aş fi o insectă, aş fi fluture
Dacă aş fi o floare, aş fi ghiocel
Dacă aş fi un tip de vreme, aş fi însorit
Dacă aş fi o creatura mitologică, aş fi Ra, zeul Soare
Dacă aş fi o emoţie, aş fi bucurie
Dacă aş fi un instrument musical, aş fi pian
Dacă aş fi un sunet, aş fi un clinchet de clopoţel
Dacă aş fi un caracter, aş fi @
Dacă aş fi un gust, aş fi dulce
Dacă aş fi un miros, aş fi miros de lăcrămioare
Dacă aş fi o culoare, aş fi roz
Dacă aş fi o materie, aş fi desen
Dacă aş fi un personaj de desene animate, aş fi Tweety
Dacă aş fi o forma geometrică, aş fi cerc
Dacă aş fi un număr, aş fi 5
Dacă aş fi un mijloc de transport, aş fi vapor
Dacă aş fi o prăjitură, aş fi tort de ciocolată şi rom
Dacă aş fi o melodie, aş fi Ballade pour Adeline (Richard Clayderman)
Dacă aş fi un film, aş fi “Pe aripile vântului”
Dacă aş fi un serial, aş fi “Heroes”
Dacă aş fi o carte, as fi “Cel mai iubit dintre pamânteni”
Dacă aş fi un fel de mâncare, aş fi piure cu pui
Dacă aş fi un loc, aş fi un parc
Dacă aş fi un oraş, aş fi Tulcea
Dacă aş fi un mod de a merge, aş fi încet
Dacă aş fi un obiect vestimentar, aş fi Rochie de seară
Dacă aş fi un peşte, aş fi un Delfin
Dacă aş fi un dans, aş fi blues
Dacă aş fi un element chimic, aş fi Oxigen
Dacă aş fi o parte a corpulu,i aş fi gâtul
Dacă aş fi un cuvânt, aş fi minune
Dacă aş fi un pictor, aş fi Rembrandt
Dacă aş fi o persoană în viaţă, aş fi tot eu.

Pagina următoare