15/08/2012

Will never be the end…

Posted in Love, Raluka tagged , , , la 9:27 am de Raluca

   “De ce oare sufletul tau se raceste odata cu vremea? Sa sper ca la primavara va inmuguri iar dragostea ta pentru mine? Sau te vei teleporta intr-o iarna polara? Sau sufletul tau este deja intr-o era glaciara?”… privind in urma, ma bucur sa vad ca nu mai doare. Si, desi pe atunci simteam ca as fi fost capabila sa astept o viata “era glaciara”, doar ca sa te am sau doar ca sa fiu fericita, realizez ca “era glaciara”a venit mai repede decat credeam, doar ca era metarfozata intr-un patinoar, unde Shu (vezi mitologia egiptena), ma atintea cu privirea.
   Pana in acea zi nu am stiut, ca micile placeri aduc cea mai mare fericire in suflet, cu atat mai mult cu cat ai langa tine pe cineva caruia ii pasa cu adevarat.
   Will never be the end… titlu cat se poate de sugestiv, deoarece, privind in urma, imi sau seama ca nu am nici cel mai mic regret de ceea ce s-a intamplat, caci lucrurile sunt menite sa te invete, sa te invete si iar sa te invete.
   Si ca sa se inteleaga ce vreau sa spun despre partea frumoasa a faptului ca treci prin incercari grele, voi spune o poveste, ce mie personal mi-a placut foarte mult si mi-a dat mult de gandit, legat de oamenii carora le-am daruit cate o bucata din inima mea si desi am ajuns sa am multe goluri, sper ca intr-o zi cineva sa imi umple aceste goluri.
    “Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr-adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…   
   Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, din multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
   – Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
   -Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
   – Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
   – Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se-ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
   Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
   Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
   Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept…      O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
Anunțuri