20/05/2012

One day in your life

Posted in Love, moi, Raluka tagged , , , , , la 10:40 pm de Raluca

Ce poate fi mai frumos decat sa petreci clipe minunate langa o persoana speciala? Langa cineva care te face sa te simti bine, speciala si mai ales importanta?
Este minunat sa stii ca exista cineva care isi doreste sa te faca sa te simti minunat, care isi doreste sa te surprinda mereu si isi doreste sa te descopere asa cum esti.
Sa vina intr-o zi sa-ti spuna “am o surpriza pentru tine si o sa afli in cateva ore despre ce este vorba” si plina de entuziasm sa te lasi dusa de el unde isi doreste.
Sa descoperi ca face toate astea pentru ca vrea sa te simti speciala. Vrea sa fiti doar voi doi si pentru cateva ore sau zile sa nu mai conteze nimic altceva.
Sa te trezeasca dimineata cu un sarut, sa te tina in brate si sa iti spuna “asta este tot ce mi-am dorit”.
Sa trezeasca in tine niste sentimente uitate si chiar unele pe care nu le-ai simtit niciodata pana atunci. Sa iti doresti mai mult de la el si sa simti ca poti avea aproape tot ceea ce-ti doresti sa poti fi fericita.
 Sa te faca sa simti ca fiecare clipa petrecuta impreuna este extrem de pretioasa si trebuie traita din plin.
Ce poate fi mai frumos decat sa auzi mereu complime sincere?
Ce poate fi mai frumos decat sa incepi sa simti din nou fluturi in stomac ori de cate ori ii auzi vocea, il vezi sau te gandesti la el?
Ce poate fi mai frumos decat sa simti din nou ca viata iti creioneaza un nou drum si poate de aceasta data mult mai lin si mai frumos?
Ce poate fi mai frumos decat sa simti ca incepi sa te indragostesti?
 
Reclame

23/01/2011

Traind periculos

Posted in Love, moi, Raluka tagged , , , , , , , la 7:55 pm de Raluca

Tresar… de cate ori imi vine in minte numele tau tresar. Si crede-ma asta nu se intampla rar. Inima incepe sa bata din ce in ce mai tare si un nod mi se pune in gat. De ce?… buna intrebare dar nu-i stiu raspunsul.
De cateva luni sunt intr-o continua negare… neg ceea ce simt, neg ceea ce vreau si neg tot ceea ce e legat de noi. De ce?… poate pentru ca-mi este frica sa recunoc ceea ce simt si pentru ca stiu ca nu este bine ceea ce simt. Stiu ca notiunea de “noi” este invaluita intr-un mare mister.
De cate ori vreau sa pun punct ceva imi spune sa mai astept… apoi… apoi apari tu, care imi dai toata lumea peste cap si cad din nou prada sentimentelor mele, cad prada cuvintelor tale, gesturilor tale, cad prada tie… care pe zi ce trece te simt tot mai aproape de mine, iar asta ma deruteaza.
Mi-e greu sa fim asa… mi-e greu sa stiu ca pentru cateva zile poti sa fi langa mine si totul sa fie magic, iar dupa cateva zile sa trebuiasca sa pleci, fara sa se stie pentru cat timp, si sa te stiu aproape doar prin telefon. Dar banuiesc ca asta este riscul pe care mi l-am asumat inca de la inceput… sau mai bine spus ni l-am asumat si tu stii bine despre ce vorbesc.
E greu sa trec de la o stare la alta, de la o emotie la alta… ma invat sa fiu langa tine, sa adorm si  sa ma trezesc langa tine, sa primesc cate un sarut seara la culcare si dimineata cand ne trezim, apoi vine o zi cand trebuie sa ma dezvat de toate astea si sa realizez ca nu mai esti langa mine. Iar cand incep sa ma obisnuiesc cu gandul, revii langa mine.
E frumos ceea ce este… dar in acelasi timp periculos. Periculos pentru ca nu o sa stim niciodata ce o sa ne aduca ziua de maine sau incotro o sa te duca. Dar cel mai bine este sa traim clipele pe care le avem impreuna asa cum le-am trait pana acum… la intensitate maxima.
Stii ce cred?… ca tot riscul asta pe care ni-l asumam si toata nebunia asta in care ne invartim… ne creste adrenalina si pasiunea.
Nu pot sa neg… imi place la nebunie ca atunci cand pleci chiar si pentru 2 zile, de fiecare data la intoarcere ma saruti cu si mai multa pasiune. Ca imbratisarile sunt mult mai puternice si desi nu imi spui in cuvinte… stiu ca ti-am lipsit. Imi place sa cred ca si tu simti asta din partea mea.
Desi de fiecare data am zis ca pentru noi cuvintele nu au nicio importanta si ca faptele sunt importante, sunt momente in care as vrea sa-ti spun in cuvinte multe dar renunt si prefer sa iti spun prin fapte. Prefer sa iti arat cat de mult te doresc, cat de mult imi placi si cat de mult imi place cand suntem noi.
Daca stau bine si ma gandesc, ceea ce am facut acum este un fel de a spune in cuvinte ceea ce vreau… dar stii ce? Desi sunt unele aspecte care nu imi prea plac in toata nebunia asta traita de noi, recunosc ca e placut sa traim periculos.
So … let’s continue to live dangerously

03/08/2010

Intre iubire si… scarba

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , , la 1:06 pm de Raluca

Se spune ca de la ura la iubire este doar un pas si vice-versa. Dar te-ai intrebat vre-odata cat este de la iubire la scarba sau sila? Este un pas mult mai mic.
Este atat de simplu sa inceapa sa ti se faca scarba numai la gandul ca ai putut iubi o persoana care de fapt nu face doi bani si pe langa asta mai erai si in stare sa faci orice pentru ea, pentru simplu fapt ca ii purtai o iubire pe care erai constient ca nu o merita si ca doar isi bate joc de sentimentele tale.
Inchideai ochii la toate infidelitatile si la caracterul mizerabil pe care il avea. Si toate astea de ce? Pentru ca ii purtai o dragoste imensa? O dragoste cate te-a orbit si care a reusit sa te schimbe? Care te-a transformat dintr-o persoana puternica si autoritara, intr-o persoana slaba, vulnerabila si sensibila? Care te-a facut sa te indepartezi de persoane dragi pentru faptul ca incercau sa-ti deschida ochii si sa te faca sa realizezi ca acea dragoste te distrugea? Si nu doar sentimentul in sine ci si persoana?
Ce? Acum si tu te intrebi si te minunezi cum de ai putut sa iubesti o asfel de persoana atata timp nu? Cred ca iti pot raspunde si eu, dar la fel de bine sau poate chiar mai bine ca mine iti poti raspunde si tu.
Nu-i asa ca te-a fascinat modul in care ti se adresa, caracterul bland pe care il avea, (desi ulterior s-a dovedit ca avea un caracter mizerabil), vorbele pe care ti le rostea doar ca sa te cucereasca si tandretea cu care te atingea si cu care incerca sa te faca sa te indragostesti?
Sunt sigura ca am nimerit. Dar stii ce ma bucura? Ca ti-ai dat seama intr-un final cu ce fel de om aveai de-a face si in acelasi timp ma intristeaza faptul ca ti-ai dat seama de asta mult prea tarziu. Oricum asta cred ca ti-a fost una dintre cele mai importante lectii in ale dragostei si sper ca nu te vei mai lasa inselat pe viitor.
As putea spune ca sunt mandra de tine, ca sila si scarba pe care ti-o provoaca aceasta persoana, te-a facut sa te indepartezi de mediul care va lega, de faptul ca eviti sa apelezi la ea daca ai nevoie de ceva si mai ales ca nu te mai gandesti la ea.
Si pot spune ca sunt extrem de fericita ca persoanele din jurul tau, mai exact cei care o cunosteau si stiau ce-i poate capul, au reusit intr-un final sa-ti deschida ochii si ca toata dragostea ce i-o purtai s-a transfosrmat in scarba si sila. Poate ca lumea o sa zica ca nu era dragoste, dar eu stiu ce era in sufletul tau si mai stiu si cate lacrimi ai varsat pe umarul meu. Si mai stiu si ce ti-a facut ca sa isi merite acum aceste sentimente.
Mi-am dat seama ca este atat de simplu ca un  sentiment atat de frumos precum este dragostea, iubirea, sa se transforme in ceva atat de… de… nu stiu cum sa ii zic pentru ca nu reusesc sa gasesc cuvantul potrivit. Dar astept sa imi spui tu care este cuvantul.
Si da! Este un pas atat de mic de la iubire la ura dar cel de la iubire la scarba este si mai mic.
Cert e ca tot raul spre bine, dupa cum simti pe propria-ti piele. Sper ca persoana de langa tine sa stie si in continuare sa se poarte si sa te pretuiasca ca si pana acum si sa iti ofere linistea sufleteasca de care ai nevoie.

23/08/2009

Du-te dracu` baby!!!

Posted in Aberatii, Love, moi, Raluka tagged , , , , , la 7:12 pm de Raluca

heart-break-up1

Hm? Nu te asteptai la asta, nu-i asa? Ba da. Daca exista cineva care, desi n-ar trebui, stie cu certitudine ce urmeaza sa spun, cineva esti tu.

Du-te dracu’, baby! Si ia cu tine si fotografiile tale artistice la care ma holbez precum o retardata, fara sa stiu ce ma determina sa fac asta si ce ma opreste sa n-o mai fac. Si ia si unicul fisier .mp3 de pe desktop si bagati-l undeva, sa te-ncante tot drumul pana acolo! Poate asa as abandona tabietul asta futil de a ma tortura deschizandu-l aproape’n fiece zi.

Dar de cand faci tu ce-ti spun eu?! Tembela amagire. Tu faci ceea ce stii ca vreau sa faci. Iar ceea ce vreau nu e ceea ce spun ca vreau. Si tu stii asta.

Cu cata groaza am fugit de tine! Nu-mi pot aminti macar un gand de atunci. Ci doar ca-mi doream sa nu mai aud vreodata de tine! Ceva din mine imi repeta obsesiv ca trebuie sa stau departe.

Stii ce? De fapt, cred ca tu n-ai nici o vina. Nu m-ai pandit atata vreme pentru c’asa ai vrut. Ci ca pentru ca eu am vrut s-o faci. Pentru ca mi-am dorit, cu fiecare nenorocit de nerv, cu fiecare clipire si fiecare gura de aer trasa in piept, sa fiu langa tine. Iar acum te trimit la dracu’… Ce ironie! Acra ca o lamaie necoapta. Senzatii, baby, asta vrei, nu?!

Cel mai rau, dureros de rau, ma oftica absenta lui “regret”. Ma dispera la culme ca nu-ti pot arunca un “regret ca te-am cunoscut”. Cu nemasurat dezgust.

Nu poti sa-mi ceri sa fiu coerenta. In preajma ta nu pot fi coerenta, nici lucida, nici rationala, nici stapana pe mine, nici … Doar daca imi dai tu voie. Imi dai voie, baby?
Imi dai voie sa-ti amintesc cum gandul tau a ajuns la mine in ciuda telefonului inchis, in ciuda luminii stinse si a somnului-nesomn in care ma zbateam? Cum am sarit din pat buimaca si am deschis telefonul, asa, doar ca sa verific ca ce simteam era real?

Si era. Nepermis de real. Interzis de real.

Cineva sau ceva ar fi trebuit sa te opreasca. Niste legi, poate, facute inadins pentru ciudati ca tine. Sau nu? Nu. De ce sa te opreasca? Daca n-ai fi fost tu, n-as fi nici eu, cea de azi. Mai in viata ca ieri. Constienta ca sunt. Sigura ca pot. Eu cea de dupa tine.

“Hai sa traim periculos, baby!” Nu mi-ai zis asta niciodata. Ai facut-o in schimb. Iar eu te-am urmat. Ca o umbra docila, independent de vointa mea.

Borsul asta de fresh drink n-are nici o noima. Mai am o gura de Martini in frigider, pastrata special pentru’n moment ca asta. Ceva tare, sa ma impinga mai departe. Mai e putin.

Stii ce mi-a trecut prin minte intr-o seara, dupa ce-ai plecat? “Frankenstein, you created a monster!” si radeam, tare. Daca as putea, as plange rostind aceleasi cuvinte.

De-ai sti de cate ori ai fost la o fractiune de secunda distanta de a ma face sa fiu docila-ti umbra, ci nu sa ma comport ca una! De cate ori mi-am spus “ajunge – gata – e destul”! Pe furis, in gand, cu usa intredeschisa insa. Biletul tau “Get out of jail free” era chiar acolo, langa tine, dar tu erai prea prins de joc ca sa il vezi.

Traiesc mai periculos decat tine, baby. Mai intens. Mai extrem. Mult mai! Am inteles asta din acel ultim sarut si din resemnata lui tristete. Din acel “noapte buna” cu aroma de “the end”. Du-te dracu’, baby! Si ia cu tine si tentativa asta de proza post-modernista!

P.S.  Textul nu-mi apartine… dar sentimentele DA!!!