02/05/2011

In linistea amintirilor

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , , la 8:29 pm de Raluca

Stau… si parca linistea noptii devine din ce in ce mai apasatoare… ma enerveaza atat de multa liniste.
Ma ridic din pat si ies pe terasa… se pare ca aici este putin zgomot… se aud in departare niste greieri…
Imi ridic ochii si vad pe cerul senin miile de stele cum sclipesc… imi dau o senzatie de liniste. Ma asez pe scaun si-mi aprind o tigara… incep si  trag cu sete din ea de parca ar fi ultima tigara pe care o fumez.
Dintr-o data amintirile incep sa puna stapanire pe mine. In minte incepe sa ruleze un filmulet, care imi este mult prea drag. Eu si tu! Ultimele zile petrecute impreuna. Pentru unii ar fi ceva banal insa pentru mine este ceva magic. Este ceva ce as vrea sa nu se sfarseasca.  Si cu toate astea am un sentiment de neliniste.
Ma ridic usor de pe scaun si intru in camera. Lumina unui felinar bate direct pe chipul tau. Ai un somn atat de linistit si totusi atat de agitat. Ochii ti se misca in continuu ca si cum ceva te-ar nelinisti. Dintr-o data incepi sa zambesti de parca ai stii ca te privesc. Mana incepe sa-ti misune prin pat de parca ai cauta ceva…
Imi dau seama ca ma cauti pe mine asa ca ma asez usor langa tine si te las sa ma iei in brate.  Te simt mai linistit. In schimb eu tot nu pot sa dorm.
Incerc sa ma abtin sa nu ma fatai prea mult prin pat pentru a nu te trezi. Din nou ies pe terasa ca sa fiu sigura ca macar tu vei dormi.
Brusc mi-am amintit de plimbarea prin imprejurimi din prima zi. Cum razele soarelui isi faceau loc printre copacii extrem de inalti si cum adierea vantului reusea sa faca frunzele sa fosneasca intr-un mod atat de placut si linistitor.
Si amintirile continua sa curga… plimbarea pe malul raului, noptile petrecute sub cerul liber, focul de tabara… simteam ca le traiesc iar…
Fara sa vrei ai reusit sa ma sperii… te-ai apropiat atat de incet de mine incat nu mi-am dat seama ca te-ai trezit. Erai inarmat cu un pled pe care cu multa dragoste mi l-ai pus pe umeri. Fara sa imi dau seama afara se facuse racoare… numai ca filmul amintirilor nu m-a lasat sa realizez asta.
Te-ai asezat langa mine si m-ai luat in brate…
Fara sa scoatem un sunet am privit amandoi spre cer… iar in acel moment a aparut o stea cazatoare… dupa cateva secunde a aparut : „ti-ai pus dorinta?” „Da. Dar tu?” „Si eu.”… si totul a culminat cu un sarut.
Am ramas asa pana cand a inceput sa se crape de ziua si ne-am hotarat sa mergem sa dormim deoarece in cateva ore trebuia sa plecam.
Desi au fost doar cateva zile departe de „ochii curiosilor” au fost niste zile magice. Am lasat in urma un loc magic… un loc unde ne-am promis ca vom reveni.
Stiu ca in orice loc merg cu tine, acel loc poate deveni magic si poate contura o noua poveste.
Reclame

29/01/2009

Te iubesc

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , la 10:06 pm de Raluca

1170632232Tot ceea ce voi scrie, este o mica, dar lunga exprimare a sentimentelor mele pentru tine, sentimente fara de care nu as putea trai.
Am scris pe cerul albastru, dar norii mi-au sters cuvintele. Am scris pe tarmul marii, dar valurile mi-au sters cuvintele. Am scris in inima mea, si nimic si nimeni nu imi va putea sterge cuvintele.

Dimineata:
Ma trezesc cu gandul la tine, cu speranta ca te voi vedea cat mai curand, cu speranta ca te vei gandi si tu la mine si ca iti este dor de mine, macar pe jumatate de cum imi este mie dor de tine.

Dupa-amiaza:
Simt un gol in inima si o durere in stomac (de mancat am mancat, dar oare ce as mai vrea?). As vrea… sa te am aproape. As vrea… sa te strang in brate. As vrea… sa-ti simt parfumul. As vrea… sa te sarut. As vrea sa dispara timpul, (sa stau cu tine cat vreau). Dupa care stau si ma gandesc… daca nu il voi vedea azi? Atunci ii cer lui Dumnezeu sa ma transforme intr-o raza de soare, ca sa te pot privi in ochi… sau daca da ploaie sa ma transforme intr-o picatura de apa, sa iti ating chipul… iar daca da ninsoare sa ma transforme intr-un fulg de nea… sa ma asez pe buzele tale, sa te sarut, dupa care sa ma evapor, sa ajung in ceruri sa le povestesc ingerilor ca, alaturi de tine am descoperit raiul.

Seara… noaptea:
Hmm… asta e cea mai grea parte a zilei. Ma gandesc ca daca m-as transforma intr-o perna, as putea sa dorm cu tine in brate. Dar nu ma pot transforma… asa ca stau intinsa in pat si ma gandesc… a mai trecut o zi, dar oare de ce sunt trista? Exista un singur raspuns… sunt innebunita dupa tine si nu imi e teama sa recunosc cum le este altora. Te visez noapte de noapte… dar am uitat sa iti spun… te vreau doar pe tine… te vreau sa fi mereu langa mine, daca s-ar putea sa te iau cu mine peste tot, oriunde ma duc.

Dar dragostea nu este numai flori, zambete (care la noi sigur nu lipsesc…), inseamna si lacrimi (alea pe care le vars eu in zilele cand nu te am aproape), dorinta (atunci cand iti vad buzele… si disper dupa sarutul tau), pasiune (asta nu se poate spune… ramane doar intre noi doi :)), si de aceea nu foarte multi descopera puterea dragostei, cea pe care eu o descopar zilnic tot mai si tot mai puternica.

Te iubesc……..

18/10/2008

Sunt aici…

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , la 8:58 pm de Raluca

Daruieste-mi macar pentru un minut sufletul tau… si iti promit ca nu vei regreta… iti promit ca nu vei uita… iti promit ca nu te voi uita niciodata.

Vei fi printul inimii mele, vei fi simbolul dragostei mele, vei fi floarea vietii mele si vei fi cerul planetei mele.

Dar daca nu ma vei primi in palatal tau, iti promit ca nu voi renunta… ca voi lupta pana la moarte, moartea inimii mele.

Daca as putea macar o data sa-ti mai ascult inima cum iti bate… cum pulseaza as fi cea mai fericita fiinta.

E noaptea singuratatii pentru mine, e noapte fara sfarsit, e noapte ucigatoare. E ultima noapte cand mai pot visa.

Aud cum bate inima mea, si sufletul imi plange de dorul tau si simt tristetea cum vine odata cu lacrimile mele si cu un oftat ce-mi elibereaza gatul. Asteptarea e grea… parca si timpul care trece atat de anevoios uneori, nu vrea sa te am… iti amintesti cum ne iubeam?! Credeam ca nu are sfarsit… cum te iubeam… cum ma iubeai?!

Afara din mintea mea… afara din sufletul meu… de-as putea decide… de-ar putea fi atat de usor… minutele zilelor mele trec… orele trec… imi dai iubire si cred ca esti tot ceea ce sunt… Sunt aici… astept sa-mi vorbesti… astept sa respir parfumul tau…

Sunt o mica fiinta, pe care tu nu vrei s-o vezi… s-o gusti… s-o simti… sunt nimeni… si totusi… sunt „eu”.

De ce oare sufletul tau se raceste odata cu vremea? Sa sper ca la primavara va inmuguri iar dragostea ta pentru mine? Sau te vei teleporta intr-o iarna polara? Sau sufletul tau este deja intr-o era glaciara?

Dar, iubitul meu, eu nu voi putea supravietui acelei ere. Asta inseamna ca nu voi mai avea parte niciodata de dragostea ta?

Sa inteleg ca asta a fost tot?