03/08/2010

Intre iubire si… scarba

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , , la 1:06 pm de Raluca

Se spune ca de la ura la iubire este doar un pas si vice-versa. Dar te-ai intrebat vre-odata cat este de la iubire la scarba sau sila? Este un pas mult mai mic.
Este atat de simplu sa inceapa sa ti se faca scarba numai la gandul ca ai putut iubi o persoana care de fapt nu face doi bani si pe langa asta mai erai si in stare sa faci orice pentru ea, pentru simplu fapt ca ii purtai o iubire pe care erai constient ca nu o merita si ca doar isi bate joc de sentimentele tale.
Inchideai ochii la toate infidelitatile si la caracterul mizerabil pe care il avea. Si toate astea de ce? Pentru ca ii purtai o dragoste imensa? O dragoste cate te-a orbit si care a reusit sa te schimbe? Care te-a transformat dintr-o persoana puternica si autoritara, intr-o persoana slaba, vulnerabila si sensibila? Care te-a facut sa te indepartezi de persoane dragi pentru faptul ca incercau sa-ti deschida ochii si sa te faca sa realizezi ca acea dragoste te distrugea? Si nu doar sentimentul in sine ci si persoana?
Ce? Acum si tu te intrebi si te minunezi cum de ai putut sa iubesti o asfel de persoana atata timp nu? Cred ca iti pot raspunde si eu, dar la fel de bine sau poate chiar mai bine ca mine iti poti raspunde si tu.
Nu-i asa ca te-a fascinat modul in care ti se adresa, caracterul bland pe care il avea, (desi ulterior s-a dovedit ca avea un caracter mizerabil), vorbele pe care ti le rostea doar ca sa te cucereasca si tandretea cu care te atingea si cu care incerca sa te faca sa te indragostesti?
Sunt sigura ca am nimerit. Dar stii ce ma bucura? Ca ti-ai dat seama intr-un final cu ce fel de om aveai de-a face si in acelasi timp ma intristeaza faptul ca ti-ai dat seama de asta mult prea tarziu. Oricum asta cred ca ti-a fost una dintre cele mai importante lectii in ale dragostei si sper ca nu te vei mai lasa inselat pe viitor.
As putea spune ca sunt mandra de tine, ca sila si scarba pe care ti-o provoaca aceasta persoana, te-a facut sa te indepartezi de mediul care va lega, de faptul ca eviti sa apelezi la ea daca ai nevoie de ceva si mai ales ca nu te mai gandesti la ea.
Si pot spune ca sunt extrem de fericita ca persoanele din jurul tau, mai exact cei care o cunosteau si stiau ce-i poate capul, au reusit intr-un final sa-ti deschida ochii si ca toata dragostea ce i-o purtai s-a transfosrmat in scarba si sila. Poate ca lumea o sa zica ca nu era dragoste, dar eu stiu ce era in sufletul tau si mai stiu si cate lacrimi ai varsat pe umarul meu. Si mai stiu si ce ti-a facut ca sa isi merite acum aceste sentimente.
Mi-am dat seama ca este atat de simplu ca un  sentiment atat de frumos precum este dragostea, iubirea, sa se transforme in ceva atat de… de… nu stiu cum sa ii zic pentru ca nu reusesc sa gasesc cuvantul potrivit. Dar astept sa imi spui tu care este cuvantul.
Si da! Este un pas atat de mic de la iubire la ura dar cel de la iubire la scarba este si mai mic.
Cert e ca tot raul spre bine, dupa cum simti pe propria-ti piele. Sper ca persoana de langa tine sa stie si in continuare sa se poarte si sa te pretuiasca ca si pana acum si sa iti ofere linistea sufleteasca de care ai nevoie.
Reclame

18/10/2008

Sunt aici…

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , la 8:58 pm de Raluca

Daruieste-mi macar pentru un minut sufletul tau… si iti promit ca nu vei regreta… iti promit ca nu vei uita… iti promit ca nu te voi uita niciodata.

Vei fi printul inimii mele, vei fi simbolul dragostei mele, vei fi floarea vietii mele si vei fi cerul planetei mele.

Dar daca nu ma vei primi in palatal tau, iti promit ca nu voi renunta… ca voi lupta pana la moarte, moartea inimii mele.

Daca as putea macar o data sa-ti mai ascult inima cum iti bate… cum pulseaza as fi cea mai fericita fiinta.

E noaptea singuratatii pentru mine, e noapte fara sfarsit, e noapte ucigatoare. E ultima noapte cand mai pot visa.

Aud cum bate inima mea, si sufletul imi plange de dorul tau si simt tristetea cum vine odata cu lacrimile mele si cu un oftat ce-mi elibereaza gatul. Asteptarea e grea… parca si timpul care trece atat de anevoios uneori, nu vrea sa te am… iti amintesti cum ne iubeam?! Credeam ca nu are sfarsit… cum te iubeam… cum ma iubeai?!

Afara din mintea mea… afara din sufletul meu… de-as putea decide… de-ar putea fi atat de usor… minutele zilelor mele trec… orele trec… imi dai iubire si cred ca esti tot ceea ce sunt… Sunt aici… astept sa-mi vorbesti… astept sa respir parfumul tau…

Sunt o mica fiinta, pe care tu nu vrei s-o vezi… s-o gusti… s-o simti… sunt nimeni… si totusi… sunt „eu”.

De ce oare sufletul tau se raceste odata cu vremea? Sa sper ca la primavara va inmuguri iar dragostea ta pentru mine? Sau te vei teleporta intr-o iarna polara? Sau sufletul tau este deja intr-o era glaciara?

Dar, iubitul meu, eu nu voi putea supravietui acelei ere. Asta inseamna ca nu voi mai avea parte niciodata de dragostea ta?

Sa inteleg ca asta a fost tot?