10/08/2011

11.08

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , la 11:08 pm de Raluca

De cele mai multe ori imi este greu sa realizez cat de repede trece timplu. Sunt momente cand ma opresc si ma uit in urma si imi dau seama cum au trecut anii.
Ma gandesc ca poate am ratat multe lucruri, pe altele le-am facut inconstient si pe cele mai multe le-am facut pentru ca trebuia sa le fac.
Poate asa a fost sa fie, se spune ca in viata fiecare lucru se face cand ii vine timpul si ca nimic nu este intamplator.
As fi tentata sa spun ca nu regret nimic din ce am facut pana acum, dar o sa spun doar ca regret ca nu am facut mai multe lucruri… dar dupa cum am mai spus poate ca pe cele care nu le-am facut nu le venise timpul… dar sunt unele pe care nu le-am facut si sincer le-a trecut si timpul.
In fiecare vara am o anumita perioada in care imi aduc aminte de copilarie. Imi aduc aminte de cum ma imbraca mama in rochite albe apretate, si era vai de mine daca le murdaream. (n-am patit niciodata nimic tocmai pentru ca nu vroiam sa aflu ce se poate intampla ;)) ). Aveam terenul din spatele blocului care era locul nostru de joaca. Pe la 4 ani eram cea care le facea fratilor mei gropitele pentru diverse jocuri. Vre-o 2-3 ani mai tarziu, plangeam pentru ca vroiam sa ma joc si eu cu ei pentru ca nu aveam fete cu cine sa ma joc. Dupa alti cativa ani acel loc a devenit parcare pentru masini si de vre-o cativa ani curtea unei fabrici de confectii. (ne-au stricat locul de joaca).
Ei bine aici imi petreceam doar o parte din vacanta de vara si restul timpului liber cand eram la scoala.
Cealalta parte din vacanta de vara o petreceam la Tulcea la bunici. Ehh aici era raiul pe pamant. Desi aveam cartile si culegerile la mine sa imi fac temele, imi aduceam aminte de ele doar cand ma intreba mama la telefon daca am mai scris ceva. Normal ca minteam si stia si ea asta dar ma lasa in pace ca dupa ajungeam acasa si faceam problemele la foc automat. Cand venea vorba sa citesc apareau problemele… de multe ori apelam la fratii mei sa-mi spuna povestea ca sa pot face eu rezumatul…rar se intampla sa am noroc.
Apoi am crescut… am avut parte si de primul sarut, dar asta o spun intr-o alta poveste, si am mai crescut si am ajuns la liceu.
Am crezut ca la liceu o sa fie mai multa distractie… n-a fost sa fie foarte multa… prin clasa a XII a ce ne-am mai distrat si am chiulit cum nu chiulisem 3 ani. A venit apoi facultatea care a venit cu tot cu distractie, cu prieteni noi, cu iubiri noi, cu multe prostii si diverse chestii de-ale tinerilor.
Si m-am trezit azi si mi-am dat seama ca timpul a trecut foarte repede si ca mai sunt foarte multe lucruri pe care nu le-am facut si care as vrea sa le fac, altele pe care trebuie sa le fac si altele… chiar nu stiu ce urmeaza.
Cum zicem… m-am trezit ca azi fac 26 de ani, si ca eu mai vreau sa copilaresc si ca nu sunt pregatita sa fac lucruri pe care le fac oamenii mari.
Deci eu pot sa fiu din nou mica? Ca vorba aia… batrana nu sunt si nici nu ma simt.

14/10/2009

Eu, Blogul

Posted in Aberatii, moi, Raluka tagged , , , , la 11:35 am de Raluca

Se spune ca atunci cand implinesti 1 an, trebuie sa ti se ia motul. Mi-e mi-a luat motul inainte sa implinesc 1 an cu cateva zile. Autoarea mea mi-a pus si tava in fata ca sa aleg 3 lucruri, sa vada ea ce o sa ma fac eu cand o sa fiu mare. Si normal ca am ales pixul, caietul si tastatura. Ce credeti ca daca sunt asa mic nu pot sa ridic? Ei bine pot.
Dar am uitat sa ma prezint… Eu sunt Blogul Ralukam1r si azi 14 octombrie 2009 fac 1 anisor de cand am luat viata. Autoarea mea nu stie ca am postat si eu. Vreau sa ii fac o surpriza… nu de alta dar cu siguranta ar vrea si ea sa posteze, sa imi zica “la multi ani”… dar cum stiu ca in ultimul timp a fost si este cam ocupata si cum  s-a cam ocupat de mine printre picaturi in ultima perioada, m-am gandit sa postez eu in locul ei. Nu am vrut sa scriu romane ca nu stiu inca, am vrut doar sa zic uralele de bine pentru mine si sa ma fac si putin cunoscut. 🙂
Asa ca La Multi Ani! Pentru mine.
Cu drag,
Blogul

18/10/2008

Sunt aici…

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , la 8:58 pm de Raluca

Daruieste-mi macar pentru un minut sufletul tau… si iti promit ca nu vei regreta… iti promit ca nu vei uita… iti promit ca nu te voi uita niciodata.

Vei fi printul inimii mele, vei fi simbolul dragostei mele, vei fi floarea vietii mele si vei fi cerul planetei mele.

Dar daca nu ma vei primi in palatal tau, iti promit ca nu voi renunta… ca voi lupta pana la moarte, moartea inimii mele.

Daca as putea macar o data sa-ti mai ascult inima cum iti bate… cum pulseaza as fi cea mai fericita fiinta.

E noaptea singuratatii pentru mine, e noapte fara sfarsit, e noapte ucigatoare. E ultima noapte cand mai pot visa.

Aud cum bate inima mea, si sufletul imi plange de dorul tau si simt tristetea cum vine odata cu lacrimile mele si cu un oftat ce-mi elibereaza gatul. Asteptarea e grea… parca si timpul care trece atat de anevoios uneori, nu vrea sa te am… iti amintesti cum ne iubeam?! Credeam ca nu are sfarsit… cum te iubeam… cum ma iubeai?!

Afara din mintea mea… afara din sufletul meu… de-as putea decide… de-ar putea fi atat de usor… minutele zilelor mele trec… orele trec… imi dai iubire si cred ca esti tot ceea ce sunt… Sunt aici… astept sa-mi vorbesti… astept sa respir parfumul tau…

Sunt o mica fiinta, pe care tu nu vrei s-o vezi… s-o gusti… s-o simti… sunt nimeni… si totusi… sunt „eu”.

De ce oare sufletul tau se raceste odata cu vremea? Sa sper ca la primavara va inmuguri iar dragostea ta pentru mine? Sau te vei teleporta intr-o iarna polara? Sau sufletul tau este deja intr-o era glaciara?

Dar, iubitul meu, eu nu voi putea supravietui acelei ere. Asta inseamna ca nu voi mai avea parte niciodata de dragostea ta?

Sa inteleg ca asta a fost tot?