31/10/2009

Ce faci cand trecutul bate la usa?

Posted in Aberatii, Love, moi, Raluka tagged , , , , , , , la 1:54 pm de Raluca

foame-de-dragosteIata doua povesti asemanatoare dar cu personaje diferite.
Te arunci in valtoarea sentimenetelor? Cedezi primului impuls si implicit lui, sperand ca actiunile tale nu o sa aiba repercusiuni? Sau iti mentii verticalitatea, luciditatea si ii inchizi usa in nas, intr-un mod mai mult sau mai putin diplomat?
Bineinteles ca , la prima vedere, raspunsul ar fi “Evident ca nu ma intorc din drum! Ce-a fost a fost, acum nu mai  este….”Dar ce te faci cand EL continua sa aiba asupra ta o influenta aparte, care NU tine cont de vointa ta si pe care NU ti-o poti explica? Stii ca de iubit nu-l iubesti, esti constienta ca ti-e mai bine fara el si totusi iti dai seama ca nu poti sta departe de el…si aparent nici el de tine…Asta cu atat mai mult cu cat e tot timpul sub nasul tau, pentru ca, LA DRACU’ sunteti colegi de munca, de clasa sau vecini de bloc.
Ei bine, in cazul asta, pentru ghinionistii ca mine,  lucrurile se complica. “Si da-i si da-i si lupta si clopoteii…imi tiuie urechile”, caci DA, in astfel de situatii, abia acum incep dilemele si problemele existentiale:  Acum ce mai vrea de la mine? De ce nu ma lasa in pace si de ce  ii fac si eu jocul? Daca ne intalnim cum o sa fie, dar mai ales  ce o sa se intample dupa aceea? Cum o sa se comporte? O sa fie OK sau se va face ca ploua? Si mai ales, ce fac eu dupa aceea ( ca lui oricum nu-i pasa sau ii pasa prea putin)? Cum o scot la capat daca ma apuca din nou dragul de el? E ca-n bancul cu gaina…”daca fug zice ca sunt proasta, daca stau zice ca sunt curva..asa.. mai bine ma impiedic..”
Si te-mpiedici..o data, de doua ori, de noua ori, dupa care iti dai seama ca ai ajuns DIN NOU la punctul MORT. Impreuna nu puteti fii pentru ca, deh, sunteti vulcanici amandoi si o tineti numai in extreme- astazi va iubiti, maine va luati la misto, poimaine tipati ca nebununii unul la celalalt, iar la sfarsitul saptamanii va ignorati…ca dupa aceea sa o luati de la capat. Mai in gluma mai in serios, te gandesti ca poate ar trebui sa renunti… vorba aceea “glumeste in iubire, dar nu iubi in gluma, caci cel ce te iubeste, glumind te paraseste”. Si-l parasesti, te paraseste sau ca si-n TRECUT, va parasiti reciproc, lasand totul in aer, in asa fel incat sa ramana totusi o portita deschisa, ca vorba aia, nu se stie cand va mai apuca. Si, cum la voi e“rau cu rau, dar mai rau fara rau”, mai devreme sau mai tarziu va mananca din nou si evident ca “nescarpinati” NU va lasati.
So you STUMBLE AND FALL AGAIN, iar toate astea de UN AN. Si-ti vine sa-ti iei campii sau sa-i crapi capul, pentru ca deja stii ca toate drumurile duc la EL, chiar si atunci cand NU mai vrei. Ai obosit si ai vrea sa spui STOP, dar cu toate astea esti constienta ca ai o sensibilitate fata de EL. Esti dezamagita de tine si cu siguranta si de el. Insa in cele din urma, iti dai seama ca de fapt, EL merita tot RESPECTUL,  pentru ca face ce face si tot la el te intoarce, iar  asta fara nici un efort. Si-atunci ai vrea sa zidesti usa aia….poate asa…TRECUTUL nu se mai transforma in PREZENT si VIITOR.
By Cristina
Oare avem puterea sa nu ii mai deschidem?… Cu siguranta nu… o sa avem o clipa de neatentie si o sa lasam usa intredeschise si el profita de aceasta clipa si intra.
Il lasam, ne bucuram pentru moment stiind ca amintirile o sa intre si ele navala, fie ele dureroase sau minunate si intr-o clipa o sa tulbure apele ce incepeau sa se linisteasca.
Dar o sa spunem ca trebuie sa traim clipa, sa profitam de prezent si sa nu ne gandim la ce o sa se intample dupa. Probabil o sa ne repetam in gand ca asa cum a trecut partial o data, de doua ori sau de cate ori a fost o sa treaca si de aceasta data. Dar nu constientizam ca de fiecare data cand apare si dispare devine si mai dureros, iar lupta dintre minte si inima o sa devina si mai crancena.
Amintirea persoanei iubite doare, si doare rau.
As minti daca as spune ca amintirea lui nu ma rascoleste de fiecare data cand il vad sau il salut. Nu rezist dorintei si tentatiei de a-mi dori sa-l mai am langa mine macar pentru cateva clipe. Buzele mele ard din dorinta de a le saruta pe ale lui, trupul meu tanjeste dupa atingerile lui suave, iar ochii mei sclipesc atunci cand se intersecteaza cu ochii lui.
Il simt din ce in ce mai aproape de mine dar totusi este atat de departe. O departare care a lasat urme adanci ce nu se vor mai sterge niciodata.
Mi-as dori sa pot sa pun un lacat locului pe care a stiu sa si-l castige sau chiar sa-l fure, iar cheia sa o ratacesc, pentru ca macar de data asta sa nu mai patrunda atat de usor. Dar nu este posibil deoarece lacatul are doua chei… si una este la mine iar cealalta la el.
Nu-i usor sa uit clipele mai mult decat frumoase petrecute impreuna, asa cum stiu ca nici el nu le poate uita.
Adesea in minte imi ruleaza filmele acelei perioade minunate si simt cum lacrimile fierbinti imi strabat obrajii. Sunt lacrimi de dor, sunt lacrimi de durere ce nu pot fi stapanite, si care “urla” sa fie eliberate.
In fiecare dimineata ma trezesc cu speranta ca trecutul devine prezent si ca o sa pot sa-l iau de mana si sa ne uitam impreuna la filmele noastre si sa revina dorinta de a face altele si mai minunate.
Oricat de mult ne-am dori trecutul nu poate fi inchis intr-o cutie si aruncat undeva pe un raft. El ne urmareste mereu si mai devreme sau mai tarziu intredeschide usa si patrunde cu pasi de pisica si tulbura prezentul.
By Raluka
Reclame

27/02/2009

Iubirea

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , , la 2:09 pm de Raluca

000702zpbfb“Iubirea este elixirul vital, izvorul sănătăţii, al puterii şi al energiei pentru fiecare om” (Prentice Mulford)

Iubirea este cea care dă sens vieţii. Se spune că marile poveşti de iubire au marile lor inceputuri. Eu nu pot să spun că povestea mea de iubire a avut parte de un început măreţ. A început într-o zi de noiembrie. Da… e drept că atunci a fost începutul relaţiei… de faptul că-l iubesc mi-am dat seama ceva mai târziu. Dar acum dacă stau şi mă gândesc, a reuşit să mă cucerească încă din prima zi, deoacere fiecare zi în care nu-l vedeam trecea extreme de greu şi parcă nu eram eu.

Mi-am dat seama că nu îmi pot spune ce este iubirea, dar pot spune cum este ea. Este a naibii de frumoasă. Este atât de minunată că brusc nu mai eşti tu, eşti cu totul altă persoană, el devine parte din tine, parte din fiinţa ta, parte din universe. Încet încet surâsul lui devine parte din surâsul tău, respiraţia lui devine parte din oxigenul tău. Într-un cuvânt el devine tu.

Nu pot să ascund faptul că atunci când simt că este trist, sunt şi eu tristă, când este nervos, devin şi eu nervoasă sau când este fericit sunt şi eu fericită.

Am încercat atunci să aflu motivul… de ce îl iubesc? Să fi fost glasul lui dulce, să fi fost gesturile delicate făcute din vârful degetelor, să fi fost privirea pierdută a ochilor sau zâmbetul fugar din colţul buzelor ce m-au determinat să-l iubesc?

Dar mi-am dat seama că îl iubesc pentru că este… el.  Deşi mi-am dat seama de mult timp că îl iubesc, abia acum căteva zile am avut curajul să-i spun “te iubesc”. De ce nu am făcut-o până acum? Pentru că mi-a fost teamă de reacţia lui.

Am aflat că iubirea înseamnă explozie de fericire, iubirea este şirul lacrimilor prelinse pe obraz în fiecare seară când adorm fără el, este speranţa plecată şi revenită pe pământ. Iubirea este fiinţa lui, care este lumea mea. Suntem noi…

Există persoane pentru care iubirea înseamnă cuvinte, aşa cum pentru alţii înseamnă fapte. Mai există oameni pentru care iubirea înseamnă amândouă.

Eu fac parte din această categorie. Pentru mine iubirea înseamnă atât fapte cât şi vorbe. Este necesar ca atunci când celui pe care-l iubeşti îi este rău, să îi fi aproape atât cu vorbe de încurajare cât şi cu fapte, care să-l ajute să iasă din acea situaţie.

Iubirea înseamnă să-l sprijini şi să-i fi alături necondiţionat, să zâmbiţi împreună, să plângeţi împreună, să vă încurajaţi unul pe altul.

Pentru mine iubirea înseamnă EL, pentru că-l iubesc aşa cum este, cu calităţile şi defectele lui.

19/01/2009

Despre fericire

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , la 2:42 pm de Raluca

fericire_21
Poate ca de multe ori v-ati intrebat ce este fericirea si eu m-am intrebat de multe ori ce este, cum este si mai ales daca stiu cum este sa fiu fericita… eu tind sa cred ca am cunoscut fericirea… ca am fost si ca inca sunt foarte fericita.
“Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata.
Poate ca in viata tanjim la fericire si nu stim sa o apreciem in momentul cand suntem fericiti deoarece dorim mai mult… si poate din aceasta cauza putem spune ca nu am reusit niciodata sa fim fericiti cu adevarat.
Mereu ne dorim mai mult ca sa putem fi fericiti si nu stim sa ne bucuram de lucrurile marunte care ne fac cu adevarat fericiti, lucrurile fara de care viata nu ar mai avea nicio culoare. Acele lucruri, carora nu le dam importanta deoarece ni se par nesemnificative dar in realitate ele intregesc cu adevarat clipele frumoase din viata.
Cu cat incercam sa cautam fericirea, cu atat ea intarzie sa apara… si cand te astepti mai putin vine precum o pisicuta… cu pasi marunti si silentiosi, iar daca nu stii sa ai grija de ea… pleaca la fel de incet sau chiar mai repede decat a venit.
Si eu am simtit cum a reaparut fericirea in viata mea, atunci cand ma asteptam mai putin si cand speram ca nimic nu mai poate schimba ceea ce s-a intamplat. Cand credeam ca toata fericirea mea s-a dus odata cu el… dar cand ma asteptam mai putin au reaparut… mai intai el, apoi si fericirea… deoarece el stie sa ma faca fericita, deoarece el reprezinta fericirea mea. Fiecare gest, fiecare atingere si fiecare vorba a lui imi umple sufletul de bucurie si dragoste.
Da… sunt fericita… si imi este foarte bine…deoarece stiu sa ma bucur de fiecare clipa din viata, si de fiecare clipa petrecuta cu el. Stiu sa ma bucur de fiecare lucru marunt care imi aduce un strop de bucurie si de fiecare gest frumos, indiferent de la cine vine acest gest.
Mi-am dat seama ca fericirea nu sta doar in lucrurile mari, ci adevara fericire ti-o ofera lucrurile marunte, despre care poti spune ca sunt nesemnificative si peste care poti trece usor cu vederea. Exista o vorba foarte adevarata: “Esentele tari se tin in sticlute mici.”
Asa ca… este bine sa ne bucuram de fiecare detaliu din viata noastra si sa incerca sa fim cu adevarat fericiti, dar nu aspirand la acele lucruri mari, care credem ca ne fac fericiti si la cele marunte, deoarece, dupa ce stim sa ne bucuram de cele marunte cele mari vor veni singure.

16/12/2008

Scrisoare catre Mos Craciun

Posted in Aberatii, Raluka tagged , , , , , , , , , , la 10:04 pm de Raluca

200604091205131

O sa incep prin a-mi cere scuze ca nu ti-am mai scris de mult, cam de cand eram o copila ce abia invata sa scrie. Dar sincer… chiar am avut treaba… trebuia sa ma fac mare. 😀 Nu credeam ca o sa ma mai trezesc intr-o zi cu condeiul in mana, asternand pe hartie ceea ce imi doresc de la tine. Dar iata-ma.
Sunt sigura ca primul lucru o sa ma intrebi: „Ai fost cuminte?”. Hmm… dar cand am fost eu un copil rau? Eu mereu am fost cel mai cuminte copil. Bine am mai facut si nazbatii. Dar se trec cu vederea… ca asa sunt copiii 😀

O sa ma intrebi ce vreau. Ei bine… ti-as cere sa imi aduci dragostea si sufletul meu pereche, ti-as mai cere si bine… dar aceste lucruri nu cred ca stau in puterea ta ci stau in noi. As mai putea sa cer sa mi-l aduci pe el, sa il am mereu langa mine si sa fiu cel mai fericit „copil al tau”, dar ma tem ca nu o sa il poti aduce si o sa fiu dezamagita. O sa sper insa ca o sa fie unul dintre cadourile mele de Craciun. 😀
O sa te rog insa, ca fiecare lacrima atat de fierbinte, ce a durut vreodata, s-o ingheti si s-o transformi in fulg de nea si atunci o sa inceapa sa ninga si totul si-ar pune haina alba si stralucitoare.
Imi mai poti aduce un brad fermecat, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele sa ramana pe veci.
Nu iti cer viata lunga, pentru ca nu mi-o doresc. In schimb vreau o viata plina de bucurii. Vreau sa fiu mai buna si sa pot sa ofer eu bucurie celor din jur, daca ei nu imi pot oferii mie bucuria pe care o vreau.
Dar daca ai pentru mine un plan, sa ajung sa imbatranesc, ei bine imi doresc sa o fac frumos si sa raman vesnic un copil in suflet, chiar daca chipul o sa tradeze asta. Dar nu conteaza ambalajul ci ce este in el.
In final o sa te anunt, ca daca vrei sa folosesti hornul si nu usa sa ajungi la mine, nu o sa te murdaresti, pentru ca am avut grija sa il curat. Nu as vrea sa iti murdaresti haina magica, pentru ca daca se intampla asta o sa te tin la mine sa ti-o curat si nu o sa mai ajungi la ceilalti „copii”, care cred ca or sa fie tristi.
Am sa inchei prin a te ruga sa nu ii uiti pe cei care nu ti-au scris. Cu siguranta sunt si ei ocupati asa cum am fost si eu pana acum.

Te pupacesc,
Raluka

Aceasta este scrisoarea mea catre Mos Craciun de anul acesta. Si stiind ca am fost o fetita cat se poate de cuminte, nu pot decat sa sper ca imi va aduce singurul lucru pe care mi-l doresc… adica pe EL. 😀

15/10/2008

O iubire imposibila?

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , , , , , , , , , , , la 1:29 pm de Raluca

impossible-love-wallpaper

Oare, de ce atunci cand crezi ca toate apele sunt limpezi si nimic nu le poate tulbura, apare un EL?
Iata, cum in urma cu aproape 1 an, cand credeam ca destinul meu este deja scris, apare. Cum cine?…EL fireste, pe un “cal alb” si imi rascoleste, ceea ce credeam, ca nu mai poate fi deschis cu usurinta si incearca din rasputeri sa ma faca sa il uit, pe cel care, pana in acel moment si cateva clipe dupa, credeam ca este iubirea vietii mele.
Da. Am spus credeam pentru ca asa este. Ca in toate basmele, Fat- Frumos, reuseste sa imi arate adevarata iubire si sa rezume trecutul meu la niste amintiri frumoase. Fara sa imi dau seama, felul lui de-a fi, m-a facut sa-l iubesc.
In toate basmele, Fat-Frumos e eroul. Dar ce se intampla atunci cand, el se transforma in zmeu, iti fura inima si pleaca cu ea fara sa se mai intoarca? Raspunsul e simplu…finalul basmului tipic: ”si au trait fericiti pana la adanci batraneti” se schimba. Pare extrem de simplu, daca nu faci parte din basmul povestit.
Dar ce se intampla, cand finalul te afecteaza in mod direct si iti da viata peste cap? As vrea ca raspunsul sa nu fie atat de simplu. Dar este…ajungi sa suferi, caci stii ca povestea ta, momentan nu are parte de un happy end.
Tu nu vezi cat sufar?
As vrea sa imi fie usor, sa pot definii cuvantul suferinta. Dar nu se poate spune in cuvinte. Ea se simte, si ma face sa nu mai inteleg nimic. De ce imi apari mereu in ganduri si vise? De ce nu pot sa te urasc? De ce traiesc cu frica amintirilor?
Se spune ca este interzis sa nu iti cauti fericirea. Dar eu ce pot face, cand stiu ca fericirea mea este alaturi de tine?
Oare mai pot sa sper?