04/01/2010

Si tu ce crezi?… II

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , , , , , la 8:51 pm de Raluca

M-am gandit sa termin acest articol care a ramas neterminat in urma cu 1 an. Prima parte o puteti citi aici.
Si asa avea sa fie… o croaziera minunata si o vacanta de neuitat.
Tanarul salvamar s-a oferit sa ma “invete sa inot” in timpul sau liber. Nu aveam cum sa refuz aceasta oferta si se pare ca a avut parte de cel mai “prost” elev, pentru ca nu vroiam nici in ruptul capului sa “invat” sa inot. Nu pentru ca nu vroiam sau nu stiam 😈 ci pentru ca ma simteam mult prea bine in bratele domnului “full option”. 😳
Cand opream in porturi… preferam sa vizitez cat mai repede ceea ce era de vizitat si sa ma intorc cat mai repede pe vas pentru a putea profita de piscina si de noua mea cucerire.
In tot acest timp aveam grija sa nu imi neglijez prietena si sa ii acord si ei cat mai multa atentie, desi gandul meu fugea din ce in ce mai des la tanarul meu salvamar.
In ziua cand am acostat in Grecia am primit si o invitatie la cina din partea lui. Am acceptat fara sa mai stau pe ganduri si am fugit in camera ca sa am timp sa ma decid ce voi purta in acea seara si sa ma aranjez, deoarece simteam ca urma sa fie o seara mare si inceputul unei minunate relatii.
Au trecut extrem de greu orele, dar stiam ca merita si ca trebuia sa impresionez. Avem intalnire pe puntea centrala si urma sa luam masa la un restaurant pe plaja. Totul mi se parea ca un basm… Nerabdatoare din fire am preferat sa ajung mai devreme deoarece nu mai aveam stare in camera.
Intai si-a facut aparitia un trandafir rosu… intorcandu-ma… era el. Ca un adevarat gentleman mi-a oferit bratul lui si am pornit spre restaurant. Atmosfera din restaurant era extrem de romantica… nu mai traisem asa ceva pana in acele momente. Dupa ce am terminat cina am plecat sa facem o plimbare pe malul marii si  sa continuam sa povestim si sa ne cunoastem cat mai bine.
Ajunsi inapoi la bordul navei, am mai petrecut cateva minute pe punte, dupa care s-a oferit sa ma conduca pana la camera, moment in care nu a ezitat si m-a luat de mana. Cand am ajuns in fata camerei, am mai schimbat cateva vorbe iar cand a trebuit sa ne uram noapte buna, s-a intins usor  sa ma sarute.
In acel moment au auzit un tiuit extrem de puternic. Mi-am dat seama ca era telefonul… dar telefonul meu era inchis… nu imi dadeam seama de unde se aude. Atunci am deschis ochii… mi-am dat seama ca  era timpul sa ma trezesc, fusese doar un vis minunat… urma, din pacate, o noua zi de munca. Extrem de dezamagita ca tanarul meu salvamar nu a reusit sa ma sarute am incercat sa adorm la loc dar… fara niciun rezultat. Chiar trebuia sa ma ridic din pat. Toata ziua am stat cu gandul la acel vis si la minunatul meu salvamar. Speram sa-l revad iar in urmatorul vis… dar nu l-am mai revazut.
Si tu ce credeai?… credeai ca este real?… nu… din pacate era doar un vis… dar, astept cu nerabdare luna august cand voi pleca intr-o croaziera adevarata.
Cu siguranta atunci o sa urmeze varianta reala a acestui vis. 🙂
Reclame

29/11/2008

Si tu ce crezi?… I

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , , , , la 6:33 pm de Raluca

cruise-2003-shippp
Vazandu-ma acolo, credeam ca visez. Marimea vasului ma facea sa tremur si sentimentul de frica ce ma cuprinsese ma facea sa cred, ca nu era cea mai buna alegere.
Nu puteam sa renunt la ideea de a mai pleca, deoarece riscam sa imi supar prietena, careia ii promisesem ca vom avea o vacanta de neuitat.
Mai repede decat ne-am asteptat, am plecat in calatoria mult visata. In sfarsit urma sa fiu inconjurata numai de apa. Speram un singur lucru… sa nu am rau de mare, deoarece niciodata nu am mai mers atat de mult in larg. Plecam pentru prima data din tara cu vaporul si asta nu putea decat sa ma bucure.
Ma simteam ca un porumbel scapat din colivie, plecat sa descopere necunoscutul.
Timpul parca nu vroia sa treaca, secunedele deveneau ore si nu puteam sa nu observ cat de bine instruit era personalul vasului, care punea mare accent pe fiecare detaliu in dorinta de a ne face sa ne simtim mai bine ca acasa.
Dupa ce ne-am dus bagajele in camere, am plecat intr-o scurta expeditie, pentru a cunoaste imprejurimile.
S-a terminat destul de repede, deoarece am descoperit piscina, si inevitabil a urmat drumul inapoi spre camere pentru a ne pune costumele de baie. A urmat o balaceala lunga, care a devenit si mai placuta la vederea salvamarului, ce ne atintea cu privirea. Iar el… el era exact cum il prescrie medicul. Inalt, cu un corp foarte bine lucrat, un abdomen de invidiat si… cu alte cuvinte era “full option🙂
Nestiind cum sa ma apropii mai mult de el, am simulat un inec si cum era de asteptat a venit sa ma “salveze”, iar eu… mi-am revenit.
Din acel moment, am stiut ca este inceputul unei croaziere deosebite.
Va urma…