10/08/2011

11.08

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , la 11:08 pm de Raluca

De cele mai multe ori imi este greu sa realizez cat de repede trece timplu. Sunt momente cand ma opresc si ma uit in urma si imi dau seama cum au trecut anii.
Ma gandesc ca poate am ratat multe lucruri, pe altele le-am facut inconstient si pe cele mai multe le-am facut pentru ca trebuia sa le fac.
Poate asa a fost sa fie, se spune ca in viata fiecare lucru se face cand ii vine timpul si ca nimic nu este intamplator.
As fi tentata sa spun ca nu regret nimic din ce am facut pana acum, dar o sa spun doar ca regret ca nu am facut mai multe lucruri… dar dupa cum am mai spus poate ca pe cele care nu le-am facut nu le venise timpul… dar sunt unele pe care nu le-am facut si sincer le-a trecut si timpul.
In fiecare vara am o anumita perioada in care imi aduc aminte de copilarie. Imi aduc aminte de cum ma imbraca mama in rochite albe apretate, si era vai de mine daca le murdaream. (n-am patit niciodata nimic tocmai pentru ca nu vroiam sa aflu ce se poate intampla ;)) ). Aveam terenul din spatele blocului care era locul nostru de joaca. Pe la 4 ani eram cea care le facea fratilor mei gropitele pentru diverse jocuri. Vre-o 2-3 ani mai tarziu, plangeam pentru ca vroiam sa ma joc si eu cu ei pentru ca nu aveam fete cu cine sa ma joc. Dupa alti cativa ani acel loc a devenit parcare pentru masini si de vre-o cativa ani curtea unei fabrici de confectii. (ne-au stricat locul de joaca).
Ei bine aici imi petreceam doar o parte din vacanta de vara si restul timpului liber cand eram la scoala.
Cealalta parte din vacanta de vara o petreceam la Tulcea la bunici. Ehh aici era raiul pe pamant. Desi aveam cartile si culegerile la mine sa imi fac temele, imi aduceam aminte de ele doar cand ma intreba mama la telefon daca am mai scris ceva. Normal ca minteam si stia si ea asta dar ma lasa in pace ca dupa ajungeam acasa si faceam problemele la foc automat. Cand venea vorba sa citesc apareau problemele… de multe ori apelam la fratii mei sa-mi spuna povestea ca sa pot face eu rezumatul…rar se intampla sa am noroc.
Apoi am crescut… am avut parte si de primul sarut, dar asta o spun intr-o alta poveste, si am mai crescut si am ajuns la liceu.
Am crezut ca la liceu o sa fie mai multa distractie… n-a fost sa fie foarte multa… prin clasa a XII a ce ne-am mai distrat si am chiulit cum nu chiulisem 3 ani. A venit apoi facultatea care a venit cu tot cu distractie, cu prieteni noi, cu iubiri noi, cu multe prostii si diverse chestii de-ale tinerilor.
Si m-am trezit azi si mi-am dat seama ca timpul a trecut foarte repede si ca mai sunt foarte multe lucruri pe care nu le-am facut si care as vrea sa le fac, altele pe care trebuie sa le fac si altele… chiar nu stiu ce urmeaza.
Cum zicem… m-am trezit ca azi fac 26 de ani, si ca eu mai vreau sa copilaresc si ca nu sunt pregatita sa fac lucruri pe care le fac oamenii mari.
Deci eu pot sa fiu din nou mica? Ca vorba aia… batrana nu sunt si nici nu ma simt.
Reclame

6 comentarii »

  1. BlueRiver said,

    La multi ani, fetica! Sa cresti mare in ochii lumii, iar in suflet sa ramai copila! 🙂

  2. Raluka said,

    Multumesc mult Carmencita! Sa dea Domnu! 🙂

  3. Bravo! Ai cuprins exact starea in care ma aflu eu acum…si eu mai am atatea lucruri de facut si am impresia ca ratez sansa sa le realizez pe unele…O fi totul intamplator, dar eu cred de asemenea ca daca nu le initiezi la momentul potrivit ocazia se pierde si poate mai apare doar cand e deja prea tarziu…Si eu vreau sa mai fiu mica

  4. In sfarsit un blog pe wordpress 😀
    Un La multi ani intarziat iti urez, eu implinesc acusi 25 de ani si ma cam sperie asta, dar pana atunci am nunta acusi si asta ma sperie si mai tare :))
    Oricum, toti imbatranim, acuma depinde de noi cum o facem.

  5. Raluka said,

    pai cu ce sa incep? cu Casa de piatra? sau cu La multi ani?… alegi tu 🙂 si in ambele cazuri iti urez si multa fericire si sanatate. Sincer… poate pe chip se vede ca au mai trecut ceva ani peste mine si nu mai sunt la 20 de ani dar ma simt atat de tanara in interior…. si ma simt exact ca la 20 de ani… Chiar am fost intrebata de ziua mea : „si cum este in prima zi de 26 de ani? cum te simti?”… le-am spus tuturor ca ma simt ca in ultima zi de 25 de ani si ca atunci cand aveam 20 de ani…
    Asa ca… nu trebuie sa ne sperie nimic pentru ca toate se intampla cand trebuie sa se intample si toate se intampla cu un scop 🙂

  6. rebecca said,

    da, interesant…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: