04/01/2010

Si tu ce crezi?… II

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , , , , , la 8:51 pm de Raluca

M-am gandit sa termin acest articol care a ramas neterminat in urma cu 1 an. Prima parte o puteti citi aici.
Si asa avea sa fie… o croaziera minunata si o vacanta de neuitat.
Tanarul salvamar s-a oferit sa ma “invete sa inot” in timpul sau liber. Nu aveam cum sa refuz aceasta oferta si se pare ca a avut parte de cel mai “prost” elev, pentru ca nu vroiam nici in ruptul capului sa “invat” sa inot. Nu pentru ca nu vroiam sau nu stiam 😈 ci pentru ca ma simteam mult prea bine in bratele domnului “full option”. 😳
Cand opream in porturi… preferam sa vizitez cat mai repede ceea ce era de vizitat si sa ma intorc cat mai repede pe vas pentru a putea profita de piscina si de noua mea cucerire.
In tot acest timp aveam grija sa nu imi neglijez prietena si sa ii acord si ei cat mai multa atentie, desi gandul meu fugea din ce in ce mai des la tanarul meu salvamar.
In ziua cand am acostat in Grecia am primit si o invitatie la cina din partea lui. Am acceptat fara sa mai stau pe ganduri si am fugit in camera ca sa am timp sa ma decid ce voi purta in acea seara si sa ma aranjez, deoarece simteam ca urma sa fie o seara mare si inceputul unei minunate relatii.
Au trecut extrem de greu orele, dar stiam ca merita si ca trebuia sa impresionez. Avem intalnire pe puntea centrala si urma sa luam masa la un restaurant pe plaja. Totul mi se parea ca un basm… Nerabdatoare din fire am preferat sa ajung mai devreme deoarece nu mai aveam stare in camera.
Intai si-a facut aparitia un trandafir rosu… intorcandu-ma… era el. Ca un adevarat gentleman mi-a oferit bratul lui si am pornit spre restaurant. Atmosfera din restaurant era extrem de romantica… nu mai traisem asa ceva pana in acele momente. Dupa ce am terminat cina am plecat sa facem o plimbare pe malul marii si  sa continuam sa povestim si sa ne cunoastem cat mai bine.
Ajunsi inapoi la bordul navei, am mai petrecut cateva minute pe punte, dupa care s-a oferit sa ma conduca pana la camera, moment in care nu a ezitat si m-a luat de mana. Cand am ajuns in fata camerei, am mai schimbat cateva vorbe iar cand a trebuit sa ne uram noapte buna, s-a intins usor  sa ma sarute.
In acel moment au auzit un tiuit extrem de puternic. Mi-am dat seama ca era telefonul… dar telefonul meu era inchis… nu imi dadeam seama de unde se aude. Atunci am deschis ochii… mi-am dat seama ca  era timpul sa ma trezesc, fusese doar un vis minunat… urma, din pacate, o noua zi de munca. Extrem de dezamagita ca tanarul meu salvamar nu a reusit sa ma sarute am incercat sa adorm la loc dar… fara niciun rezultat. Chiar trebuia sa ma ridic din pat. Toata ziua am stat cu gandul la acel vis si la minunatul meu salvamar. Speram sa-l revad iar in urmatorul vis… dar nu l-am mai revazut.
Si tu ce credeai?… credeai ca este real?… nu… din pacate era doar un vis… dar, astept cu nerabdare luna august cand voi pleca intr-o croaziera adevarata.
Cu siguranta atunci o sa urmeze varianta reala a acestui vis. 🙂
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: