20/02/2009

Celei care pleaca

Posted in Poezii, Raluka tagged , , , , , , , la 2:55 pm de Raluca

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată…

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe – călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete…

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

ION MINULESCU – Celei care pleaca


Ion Minulescu este poetul care mi-a atras atentia prin ceea ce a scris. Este poetul meu preferat si nu voi ezita sa postez poeziile lui.

Reclame

25 comentarii »

  1. carmen said,

    Definitia iubirii

    Tu esti asemeni cupei din stravezii cristaluri
    Cu incrustatii pure si unduiri usoare
    Din tine pot sa soarba, in sacre ritualuri
    Si gurile pagane si cele-ncepatoare.
    Tu stii s-ascunzi in tine, ca intr-un tabernacol
    Extazul si durerea – impreunare grava,
    Cand sarutarea-ti darui se-ntampla un miracol:
    Veninul pare dulce, si-ambrozia otrava!

    Romeo Morari

  2. Raluka said,

    superb… dementiala definitie… sar`na mult Carmen… 🙂 :*

  3. eugenfulea said,

    Nu înţeleg ce însemnă „sar`na”

    Dansul

    Ne-am întâlnit în prag de seară
    Pe drumul ce intra în vară
    Un simplu drum spre nicăieri
    Pierdut pe harta unei veri.

    Te-am întrebat de unde vii
    Şi mi-ai răspuns că nu prea ştii,
    Dar ştii că vrei să urci în munţi
    Să poţi vedea la ce renunţi,
    Iar de pe vârful mai înalt
    Să faci de vrei apoi un salt.

    Ciudat răspuns, tulburător,
    Esenţa întrebărilor,
    Iar în momentul următor
    M-am hotărât şi eu să zbor,
    Să văd deasupra norilor
    Pe unde-i drumul stelelor.

    Şi am pornit la asfinţit
    Pe drumul nebătătorit,
    Printre prăpăstii şi furtuni,
    Căderi de stânci, sălbăticiuni,
    Copaci trăsniţi, sau schilodiţi
    De un topor neiertător
    Sau chiar de zmeul zmeilor.

    În dreapta mea şi tu urcai,
    Deşi mereu alunecai
    Tu mâna nu mi-o atingeai,
    Era cumplit, dar totuşi rai
    Când părul îţi învolburai
    Printre furtuni pe vârf de plai.

    Acolo-n vârf am înţeles
    Că zborul n-are nici un sens,
    Când ai norocul să iubeşti
    Iubeşte fără să priveşti
    De unde vii sau unde pleci,
    Căci prea uşor poţi să greşeşti
    Pierzând chiar ceea ce doreşti.

    Ne-am întâlnit la dans aseară
    Pe cerul unei nopţi de vară,
    Erai frumoasă şi cochetă
    Mai sprintenă ca o cometă,
    Erai o minunată stea
    Iar eu eram planeta ta,
    Pe o orbită cam incertă
    Sau poate chiar şi desuetă.

    Dar vreau să ştii că peste ani
    Chiar când vom fi atomi hoinari
    Prin universul nesfârşit
    Te voi chema necontenit,
    Şi voi şopti din infinit
    „Nu poţi uita cât te-am iubit”.

  4. eugenfulea said,

    „Următoarea poezie” ….sunt două…Noapte bună.

    Azi, Mâine si Ieri

    Am trimis aseară visul
    Să te mângâie uşor,
    Şi i-am spus să fie tandru
    Ca un fulg aflat în zbor.

    L-am rugat să-ţi dea fiorul
    Ca o simplă adiere,
    Iar din fulger doar albastrul
    Să-l ofere ca plăcere.

    Sper să îţi redea surâsul
    Ce încântă stelele
    Şi să-nchidă paradisul
    Când apar ispitele.

    Mâine, numai cu privirea
    Îţi voi da o sărutare,
    Vezi ce simplă-i fericirea
    Când iubirea e doar floare?

    P.S.
    Ieri mi-ai spus că eşti normală,
    O femeie realistă,
    Poate uneori şi tristă…
    Ai uitat frumoasă doamnă,
    Nu e cazul să fii tristă
    Decât dacă n-ai batistă…
    …………………………..
    Flutură pe mal batista
    Murmurând ”Hasta la vista”
    Iar un val, de undeva,
    De pe mal te va salva.

  5. eugenfulea said,

    Te-am rugat să-mi spui ce înseamnă “sar`na”.

  6. eugenfulea said,

    Întâlnirea

    Ieri mergeam spre magazin
    Să văd dacă au „iubire”
    Dar pe drum am întâlnit
    Cea mai dragă amintire,
    Ne-am oprit şi ne-am zâmbit
    Iar apoi m-am răzgândit,
    M-a cuprins iar nostalgia
    Unui Far arzând mocnit.

    Îmi aduc iarăşi aminte
    Focul cum urca pe munte
    Fulgerul lovind în far
    Apa împietrită-n val
    Fumul negru ca un steag
    Fâlfâind turbat pe mal,
    Apoi după asfinţit
    Farul meu arzând mocnit…
    Licurici îndurerat
    Sub un cer întunecat.

    Nopţile îmi sunt pustii,
    Ştiu că tu nu poţi veni,
    Ştii că eu nu pot pleca,
    Ştiu că nu te pot uita,
    Oare ce se va-ntâmpla?

    Poţi trăi fără iubire?
    Poţi să ştergi o amintire?

    P.S.
    Azi eşti iarăşi prea frumoasă
    Poţi să fii chiar şi mireasă,
    Tu nu eşti o amintire…
    Eşti izvorul de iubire.

    Ce să fac la magazin,
    Să iau iar un kil de vin?

  7. Raluka said,

    sar`na= sarut mana…. ce era asa greu sa iti dai seama ce inseamna?

  8. eugen said,

    Îmi pare rău că te-am dezamăgit. Mă gândeam că poate este un salut secret pe la voi (acolo unde se întâlneşte apa cu sarea). Eu sunt din Sibiu şi mă grăbesc (gândesc) încet …poate prea încet.

    Februarie

    Ne-am întâlnit odată-n altă lume
    Şi ne-am iubit dar totuşi ne-am pierdut,
    Acum ne-am regăsit printr-o minune
    Şi nu-nţeleg cum iarăşi te-am pierdut.

    Când eu rănit adorm tu rămâi trează,
    Când tu plângând adormi eu mă trezesc,
    Degeaba-n ochii mei tu eşti o rază
    Dar dragostea mă face să orbesc.

    Îţi simt pe faţă dulce răsuflarea
    Şi sufletul cum ticăie uşor,
    Eşti doar o clipă visul şi iubirea
    Care apoi dispare într-un nor.

    Aş vrea să te păstrez cumva în mine
    Să pot când voi pleca să te dezmierd,
    Iar dacă ne-ntâlnim în altă lume
    Voi încerca din nou să nu te pierd.

  9. eugen said,

    Mi-am schimbat numele …de utilizator, dar nu şi felul…Sper că nu te-au deranjat „precizările” din postarea anterioară. Chiar dacă mă grăbesc…încet sunt totuşi puţin (sper) coleric. Apropo …când comunici cu CARMEN nu mai stai întinsă?

    22 decembrie

    Ce e mult? ce e puţin?
    Totul ţine de destin,
    Soarta stabileşte locul,
    Timpul, muzica şi jocul…

    Vrei mai mult? Vrei mai puţin?
    Poţi găsi mai mult în vin,
    Poţi iubi de multe ori,
    Poţi muri de şapte ori,
    Poţi să spui şi rugăciuni
    Sau desigur şi minciuni,
    Poţi ce vrei şi ce nu vrei,
    Poţi să ceri sau poţi să iei,
    Poţi iubi sau poţi urî,
    Dar ce vrei vei ştii doar tu.

    Ieri, în noaptea cea mai lungă
    Te-am visat de multe ori,
    Erai Zâna cea mai bună
    Şi îmi dăruia-i comori.

    Azi, în ziua cea mai scurtă
    Din păcate m-am trezit,
    Tu erai batista ruptă
    Iar eu visul răvăşit.

    P.S.
    Vreau să ştii că-n noul an
    Sigur am să te iubesc,
    Ştiu că totul e în van
    Dar eu asta îmi doresc,
    Soarta sper să te răsfeţe
    Dându-ţi tot ce e mai bun,
    Eu voi bea din vinul rece
    Şi voi deveni … taifun.

  10. Raluka said,

    ba da stau intinsa… acum depinde si ce poze apar… ca le schimb destul de des 🙂

  11. eugen said,

    Mărul Roşu

    Te chem să vii în mine şi sper că înţelegi
    Doar suflet într-un suflet putem să fim întregi,

    Atunci când mărul roşu în două e tăiat
    De fapt e pregătit pentru a fi mâncat.

    Mâncat de dinţi urâţi sau rău mirositori
    Acela cea fost unic în trupul unei flori?

    Iubirea este floarea, dar astăzi suntem doi,
    Şi poate vom fii mâine un măr tăiat chiar noi.

    P.S.
    Iar dacă nu vrei mărul cu mine să-l împarţi,
    Te-aştept pe podul galben şi sper să fim iertaţi.

  12. eugen said,

    Iar ai schimbat poziţia în poză. Sau am halucinaţii. Te rog să-mi spui, deja sunt…îngrijorat. O la la te-ai schimbat şi faţă de Carmen. E clar, ori eşti vrăjitoare… ori eşti zână bună. Te mai testez cu o pozie:

    COPACUL

    Ce vei face cu iubirea
    Care tot mai creşte-n mine?
    Nu mai pot să fac baraje,
    Se va revărsa spre tine.

    Nu e cazul să ai teamă
    Nu îţi poate face rău,
    Căci iubirea în esenţă
    Este chiar sufletul tău
    Care a intrat în mine
    Cucerindu-l pe al meu.

    A intrat cu o privire,
    Acel strop de infinit
    Care a aprins văpaia
    Într-un foc încremenit.

    Iar apoi, ca o minune,
    Văd în fiecare noapte
    Focul modelând în mine
    Chipul tău aflat departe.

    La-nceput a fost surâsul
    Mic fior de încântare,
    O podoabă pentru chipul
    Ce din flăcări va apare.

    Ochii au primit culoarea
    Tot din flacăra albastră
    Evadând din ei privirea
    Ca o floare dintr-o glastră.

    Azi aştept cu nerăbdare
    Să-ţi văd părul cum dansează
    Flăcările cum vor arde
    Şi-n ce ritm le-ncătuşează.

    Aş dori ca astăzi focul
    Ca-n poveşti să se sfârşească
    Şi nici când indiferenţa
    Din tăciuni să nu se nască,
    Aş mai vrea să-nceapă totul
    Mâine de la început,
    Dar aş vrea s-aprindem focul
    Cu un cald şi lung sărut.

    P.S.
    Îţi mai spun ceva iubire,
    Văd că deja-i dimineaţă
    Iar copacul meu din suflet
    E acoperit de ceaţă,
    Astăzi focul se va stinge
    E şi el strivit de ceaţă,
    Mai rămâne o speranţă,
    Te aştept în altă viaţă.

  13. Raluka said,

    zana buna 😀

  14. eugen said,

    Ok, m-am liniştit.

    Iarna

    Azi e prima zi de iarnă
    Şi iubesc la fel…în taină,
    Voila pe geam cum ninge,
    Deci nici cerul nu mai plânge.

    Eşti aci, dar prea departe,
    Eşti în gând, dar nu în fapte,
    Eşti doar tot ce poţi să fii,
    Farul orelor târzii…

    Te aştept în altă iarnă,
    Poate cu o altă taină,
    Poate cu un nou surâs,
    Poate cu acelaşi plâns.

    Te aştept, tu ştii prea bine,
    Eşti un foc doar pentru mine,
    Eşti aşa cum vreau să fii
    Farul nopţilor pustii….

  15. eugen said,

    ERATĂ:
    „Eşti aici, dar prea departe”….

    Noapte bună.

  16. eugen said,

    Prima poezie scrisă si … trimisă….. Oare atunci am fost cu adevărat îndrăgostit?. Cred că nu. Atunci aş mai fi avut probabil timp să mă opresc…Acum după 2 ani, tu eşti prima care mai citeşte aceste poezii. Poate că aceasta este ultima pe care o mai … postez. De fapt toate sunt înlănţuite, nu ştiu dacă se poate înţelege ceva fără să le citeşti în ordine cronologică. Oricum, ideea de bază prin care încercam să comunic mesajele… personale, erau aceste poezii trimise ca epistole în care eu eram simbolizat de un Val şi Ea de un Far. În 2 ani s-au schimbat multe, acum îmi este acceptată ….nebunia de fapt o „iubire imposibilă” dar nu avem o relaţie şi nici nu se pune problema unui viitor….comun. Probabil din acest motiv am şi „postat” poeziile. Văzând ce ai scris tu…am considerat că deşi eşti mult mai tânără poţi înţelege…Poate mai ţinem legătura aşa… din punct de vedere estetic.
    Am mai scris multe poezii, dar paradoxal aceasta prima parcă a fost ca o …previziune. Sau poate atunci eram mai realist… sau mai conştient în inconştienţa mea. În mod cert dragostea e oarbă, dar ce contează, oricum eu închid ochii atunci când îmi trimit gândurile sau ….visurile spre Ea.

    Motto
    Te rog iubire, ai clemenţă
    Pentru un val îndrăgostit,
    Plecat spre mal cu o speranţă
    De un absurd desăvârşit.
    Întrebări

    Te-ntreb iubire,
    Eşti aproape?
    Doar un surâs ne mai desparte?
    Primeşti la mal pentru o noapte
    Un val venit de prea departe?

    Ai stropi în ochi de cer senin,
    Eşti farul către care vin,
    La mângâiere? sau la chin?

    Mă-ntreb iubire, dacă ştim
    S-alegem fără să greşim
    Pe care mal să ne-ntâlnim?
    Dar mai ales, ştim ce dorim?

    De ce aprindem oare focul
    La care nu ne încălzim
    Cu jarul amăgind norocul
    Să se transforme în destin?

    De ce tangoul este dansul
    Ce mă ridică peste nori?
    De ce tăcerea este glasul
    Prin care te implor să zbori?

    Vom şti cândva, multe răspunsuri,
    Dar sigur prea târziu va fi,
    Căci vom pluti în barca vieţii
    Sub vântul unor amintiri.

    Iubirea mea, tu eşti iubire,
    Tu eşti un zâmbet, o privire,
    Fără amprente, fără nume,
    Eşti saltul meu peste genune
    Prin poarta spre o altă lume.

    P.S.
    Aceasta-i soarta unui val, plecat îndrăgostit spre mal,
    Să se sfârşească sub un far, aflat aproape, dar pe deal.

  17. Raluka said,

    wow… tu ai scris toate poeziile astea?… oricum sunt foarte misto… si imi pare rau ca ai parte de aceasta „iubire imposibila”… am si eu un post cu acest titlu… dar spre marea mea bucurie… noi am redevenit un cuplu… si acum pot spune ca pentru mine acea „iubire imposibila” a devenit din nou iubirea mea mult dorita si foarte reala 🙂

  18. acolesiu said,

    RalukO, pe mine ma sperie….stii tu ce, cine si in ce fel. ma intelegi?

  19. Raluka said,

    da cred ca stiu io ce, cine si in ce fel… dar asta e ce ai vrea sa fac?….
    auzi…. da stai asa ca acum mi-am dat seama ca sunt 2 chestii care te pot speria :D…. =)) lasa ca imi spui tu mine mai exact despre ce vorbesti 😀

  20. eugen said,

    Am devenit bănuitor… Nu e postul meu dar totuşi sunt şi eu pe aici. Ok, nu vreau să par…paranoic. Iată varianta completă a unei poezii anterioare.

    Vântul

    Am trimis aseară vântul
    Să cutreiere pământul,
    Şi s-aducă sus pe munte
    Flori ce pot să te încânte,
    Să-ţi alunge de pe faţă
    Lacrima cu flori de gheaţă,
    Şi să poţi iar să zâmbeşti
    Chiar şi când nu mai iubeşti.

    Vântule cu aripi mari
    Hai să fim din nou hoinari
    Şi să viscolim prin flori
    Toată noaptea până-n zori.

    Vântule cu aripi bune
    Aş vrea să mai zbor cu tine,
    Să plutim ca la-nceput
    După cel dintâi sărut
    Când iubirea sa-ntrupat
    Sus pe cerul înstelat.

    Vântule hoinarule,
    Mai ţii minte valurile
    Hârjonindu-şi malurile,
    Şi chiar minunatul far
    Stând înfricoşat pe deal
    Când pe cer nu era lună
    Şi veneam ca o furtună.
    …………………………
    Vântule nebunule,
    Nu-ţi înfoia penele
    Căci nu mai avem putere
    Suntem doar o adiere…
    Care poate mâine piere.

    P.S.
    Vântul iarăşi a plecat
    Să-ţi aducă pe-nserat
    Acel cântecel ciudat,
    Prea încet sau sugrumat
    Prea şoptit sau îngânat
    Ce-i de fapt doar un oftat
    Sub un far neluminat.

  21. eugen said,

    Aloooo. Aici provincia…

  22. Raluka said,

    aici bucurestiul=))

  23. eugen said,

    Cel mai mult îmi place vântul

    Cel mai mult îmi place vântul,
    Părul când ţi-l mângâie,
    Cel mai mult mă doare gândul,
    Visul când şi-l tânguie.

    Cel mai mult îmi place marea,
    Când o văd în ochii tăi,
    Cel mai mult urăsc uitarea,
    Ce va ninge peste noi.

    Cel mai mult aştept o clipă
    Care poate a trecut,
    O bătaie de aripă
    Într-un zbor la început.

  24. eugen said,

    Mi-am adus aminte ce zi e azi. Improvizaţie, veselie şi iubire în stil românesc…

    Dragobete şmechere lasă-n pace fetele,
    Lasă-le să le iubesc că de dor mă prăpădesc,
    Dragobete pui de lele, astea sunt fetele mele
    Eu le joc şi eu le ţuc cât mai pot cât mai apuc.

  25. eugen said,

    Dar să nu exagerăm…Noapte bună.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: