26/10/2008

Toamna

Posted in Aberatii, Raluka tagged , , , , , , , la 2:42 pm de Raluca

Stau adesea si ma gandesc la motivele pentru care ar trebui sa imi placa toamna. Din punctul meu de vedere este cel mai urat anotimp… pentru mine, daca nu e vara, cald si mult soare este urat.
Odata cu venirea toamnei, soarele devine din ce in ce mai palid, iar puterea lui de incalzire este tot mai slaba.
Se spune ca fiecare anotimp are farmecul lui, asa ca si toamna trebuie sa aiba ceva frumos si iata cum ma chinui sa descopar asta.
In urma cu 2 nopti, cand ma indreptam linistita spre casa, pierduta in ganduri, dintr-o data simt cum ceva imi atinge fata si ma sperii ingrozitor. Dar spre marea mea bucurie imi dau seama ca este o frunza care doar ce se desprinsese de langa surorile ei si a plecat sa cutreiere lumea singura, printr-un dans cu pasi mari si usori. Nu stiu de ce, dar gandul mi-a ramas la acea frunza si incepeam sa fiu din ce in ce mai convinsa, ca toamna este foarte urata. Ieri, pe cand stateam linistita la birou, imi indrept privirea spre gigantica fereastra, ce mi-a aratat un peisaj absolute minunat. Un peisaj, ce, nu m-am stingherit, sa nu il privesc minute in sir fara sa schitez nici macar un gest. Am privit copacii ce intregeau peisajul si mi-am dat seama cat pot fi de frumosi in acele culori foarte bine definite si care, spre marea mea surprindere se potrivesc de minune una cu cealalta.
Am realizat, ca aceasta multitudine de culori este absolut minunata, dar nu mi-am schimbat parerea, ca toamna este un anotimp urat. De ce spun asta? Simplu… de exemplu… cui ii place ploaia?… aceasta ploaie de toamna rece?… dar frigul care vine brusc dupa o perioada de caldura?… si odata cu venirea toamnei totul incepe sa amorteasca si sa devina pustiu.
Coroana verde a copacilor, este inlocuita pe rand de o multitudine de culori, care incet incet se formeaza intr-un covor patat de culori, iar apoi ramane un trunchi gol si lipsit de aparare.
Ciripitul pasarilor care devine din ce in ce mai slab, care prevesteste pregatirea lor de a pleca in cautarea soarelui si a zilelor lungi si pline de viata.
Incetul cu incetul simt ca mi se face dor de zumzetul albinelor ce umblau din “floare in floare” (ca si barbatii de altfel), plimband polenul, fara sa isi dea seama ca participa la un ritual al imperecherii, al florilor bineinteles, la ce va gandeati? D
Deci… singurul motiv pentru care imi place toamna este ca imi dau seama cat de mult iubesc vara.
Sau poate… toamna prin modul ei firesc, ne aminteste ca toate au un sfarsit, dar odata cu trecerea “iernii” (a viscolului si a furtunilor), toate renasc odata cu venirea primaverii si atunci stiu ca pot spera din nou.