30/10/2008

I miss you!!!

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , la 12:07 am de Raluca

Din ziua in care ai plecat, ceva din mine s-a rupt. Inima imi plange in continuu, iar ranile sangereaza cum nu au mai sangerat niciodata.
Nu pot sa dorm stiind ca nu iti mai simt sarutarile, ca nu ma mai tii in brate si ca nu mai aud acele vorbe dulci care ma faceau sa ma pierd in visare. Nu pot sa dorm stiind ca tu nu esti langa mine, iar cand reusesc sa adorm, adorm cu tristetea in suflet pentru ca mi-e dor de tine.
Mi-e dor de tine. Aceste cuvinte le rostesc in continuu de cand ai plecat. Stiu ca poate pare ciudat dar eu te iubesc si am inteles asta prea tarziu.
Imi lipsesti foarte mult si esti mereu prezent in inima mea si in mintea mea.
Dar cand imi este foarte dor de tine si nu mai pot sa indur acest chin, inchid ochii si imi inchipui ca sunt langa tine si imi doresc sa fiu acolo in fiecare moment.
Esti mereu in mintea mea si pastrez fiecare amintire, in speranta ca intr-o zi te vei intoarce la mine.
Nu imi lipsesti in fiecare dimineata si nici in fiecare seara, ci imi lipsesti tot timpul.
Mi-e dor de tine! Tie nu iti este dor de mine?

26/10/2008

Toamna

Posted in Aberatii, Raluka tagged , , , , , , , la 2:42 pm de Raluca

Stau adesea si ma gandesc la motivele pentru care ar trebui sa imi placa toamna. Din punctul meu de vedere este cel mai urat anotimp… pentru mine, daca nu e vara, cald si mult soare este urat.
Odata cu venirea toamnei, soarele devine din ce in ce mai palid, iar puterea lui de incalzire este tot mai slaba.
Se spune ca fiecare anotimp are farmecul lui, asa ca si toamna trebuie sa aiba ceva frumos si iata cum ma chinui sa descopar asta.
In urma cu 2 nopti, cand ma indreptam linistita spre casa, pierduta in ganduri, dintr-o data simt cum ceva imi atinge fata si ma sperii ingrozitor. Dar spre marea mea bucurie imi dau seama ca este o frunza care doar ce se desprinsese de langa surorile ei si a plecat sa cutreiere lumea singura, printr-un dans cu pasi mari si usori. Nu stiu de ce, dar gandul mi-a ramas la acea frunza si incepeam sa fiu din ce in ce mai convinsa, ca toamna este foarte urata. Ieri, pe cand stateam linistita la birou, imi indrept privirea spre gigantica fereastra, ce mi-a aratat un peisaj absolute minunat. Un peisaj, ce, nu m-am stingherit, sa nu il privesc minute in sir fara sa schitez nici macar un gest. Am privit copacii ce intregeau peisajul si mi-am dat seama cat pot fi de frumosi in acele culori foarte bine definite si care, spre marea mea surprindere se potrivesc de minune una cu cealalta.
Am realizat, ca aceasta multitudine de culori este absolut minunata, dar nu mi-am schimbat parerea, ca toamna este un anotimp urat. De ce spun asta? Simplu… de exemplu… cui ii place ploaia?… aceasta ploaie de toamna rece?… dar frigul care vine brusc dupa o perioada de caldura?… si odata cu venirea toamnei totul incepe sa amorteasca si sa devina pustiu.
Coroana verde a copacilor, este inlocuita pe rand de o multitudine de culori, care incet incet se formeaza intr-un covor patat de culori, iar apoi ramane un trunchi gol si lipsit de aparare.
Ciripitul pasarilor care devine din ce in ce mai slab, care prevesteste pregatirea lor de a pleca in cautarea soarelui si a zilelor lungi si pline de viata.
Incetul cu incetul simt ca mi se face dor de zumzetul albinelor ce umblau din “floare in floare” (ca si barbatii de altfel), plimband polenul, fara sa isi dea seama ca participa la un ritual al imperecherii, al florilor bineinteles, la ce va gandeati? D
Deci… singurul motiv pentru care imi place toamna este ca imi dau seama cat de mult iubesc vara.
Sau poate… toamna prin modul ei firesc, ne aminteste ca toate au un sfarsit, dar odata cu trecerea “iernii” (a viscolului si a furtunilor), toate renasc odata cu venirea primaverii si atunci stiu ca pot spera din nou.

23/10/2008

Mi-e dor…

Posted in moi, Raluka tagged , , , , , , , , , , , , , , la 7:38 pm de Raluca

arrival_tulcea_final_destination1Mi-e dor de multe.
Mi-e dor de vara.
Mi-e dor sa simt cum razele soarelui imi mangaie fiecare particica a corpului.
Mi-e dor sa simt adierea calda a vantului.
Mi-e dor de plimbarile lungi, respirand aerul proaspat al diminetilor de vara.
Mi-e dor sa merg cu picioarele goale prin iarba plina de roua.
Mi-e dor de ploile calde de vara.
Mi-e dor de parfumul imbietor al florilor din curte, ce cu greu ma abtineam sa nu le rup.
Mi-e dor sa urc dealurile ce odinioara imi doream sa nu fi existat.
Mi-e dor de trezitul matinal ce doar glasul cocosului mi-l oferea.
Mi-e dor sa vad porumbeii cum se aduna in jurul meu.
Mi-e dor sa alerg dupa fluturii viu colorati.
Mi-e dor sa ma catar in copaci.
Mi-e dor de leaganul meu din curte ce in fiecare an ma astepta sa ma duc.
Mi-e dor sa simt gustul caiselor verzi.
Mi-e dor sa sar pe geam, din dorinta de a iesi pe ascuns la joaca.
Mi-e dor de noptile in care ma chinuiam sa numar stelele de pe cer.
Mi-e dor sa aud cantecul greierilor in linistea deplina ce se lasa peste noapte.
Mi-e dor sa simt mirosul lemnelor ce ard in soba.
Mi-e dor de un chip bland si cald, ce se lumina de fiecare data cand ma vedea.
Mi-e dor de un gard verde.
Mi-e dor sa ascult povestile batranilor ce mereu pareau magice, pline de mister.
Mi-e dor de anii copilariei.
Mi-e dor de Tulcea, orasul meu de suflet.

18/10/2008

Sunt aici…

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , la 8:58 pm de Raluca

Daruieste-mi macar pentru un minut sufletul tau… si iti promit ca nu vei regreta… iti promit ca nu vei uita… iti promit ca nu te voi uita niciodata.

Vei fi printul inimii mele, vei fi simbolul dragostei mele, vei fi floarea vietii mele si vei fi cerul planetei mele.

Dar daca nu ma vei primi in palatal tau, iti promit ca nu voi renunta… ca voi lupta pana la moarte, moartea inimii mele.

Daca as putea macar o data sa-ti mai ascult inima cum iti bate… cum pulseaza as fi cea mai fericita fiinta.

E noaptea singuratatii pentru mine, e noapte fara sfarsit, e noapte ucigatoare. E ultima noapte cand mai pot visa.

Aud cum bate inima mea, si sufletul imi plange de dorul tau si simt tristetea cum vine odata cu lacrimile mele si cu un oftat ce-mi elibereaza gatul. Asteptarea e grea… parca si timpul care trece atat de anevoios uneori, nu vrea sa te am… iti amintesti cum ne iubeam?! Credeam ca nu are sfarsit… cum te iubeam… cum ma iubeai?!

Afara din mintea mea… afara din sufletul meu… de-as putea decide… de-ar putea fi atat de usor… minutele zilelor mele trec… orele trec… imi dai iubire si cred ca esti tot ceea ce sunt… Sunt aici… astept sa-mi vorbesti… astept sa respir parfumul tau…

Sunt o mica fiinta, pe care tu nu vrei s-o vezi… s-o gusti… s-o simti… sunt nimeni… si totusi… sunt „eu”.

De ce oare sufletul tau se raceste odata cu vremea? Sa sper ca la primavara va inmuguri iar dragostea ta pentru mine? Sau te vei teleporta intr-o iarna polara? Sau sufletul tau este deja intr-o era glaciara?

Dar, iubitul meu, eu nu voi putea supravietui acelei ere. Asta inseamna ca nu voi mai avea parte niciodata de dragostea ta?

Sa inteleg ca asta a fost tot?

15/10/2008

O iubire imposibila?

Posted in Love, Raluka tagged , , , , , , , , , , , , , , , , la 1:29 pm de Raluca

impossible-love-wallpaper

Oare, de ce atunci cand crezi ca toate apele sunt limpezi si nimic nu le poate tulbura, apare un EL?
Iata, cum in urma cu aproape 1 an, cand credeam ca destinul meu este deja scris, apare. Cum cine?…EL fireste, pe un “cal alb” si imi rascoleste, ceea ce credeam, ca nu mai poate fi deschis cu usurinta si incearca din rasputeri sa ma faca sa il uit, pe cel care, pana in acel moment si cateva clipe dupa, credeam ca este iubirea vietii mele.
Da. Am spus credeam pentru ca asa este. Ca in toate basmele, Fat- Frumos, reuseste sa imi arate adevarata iubire si sa rezume trecutul meu la niste amintiri frumoase. Fara sa imi dau seama, felul lui de-a fi, m-a facut sa-l iubesc.
In toate basmele, Fat-Frumos e eroul. Dar ce se intampla atunci cand, el se transforma in zmeu, iti fura inima si pleaca cu ea fara sa se mai intoarca? Raspunsul e simplu…finalul basmului tipic: ”si au trait fericiti pana la adanci batraneti” se schimba. Pare extrem de simplu, daca nu faci parte din basmul povestit.
Dar ce se intampla, cand finalul te afecteaza in mod direct si iti da viata peste cap? As vrea ca raspunsul sa nu fie atat de simplu. Dar este…ajungi sa suferi, caci stii ca povestea ta, momentan nu are parte de un happy end.
Tu nu vezi cat sufar?
As vrea sa imi fie usor, sa pot definii cuvantul suferinta. Dar nu se poate spune in cuvinte. Ea se simte, si ma face sa nu mai inteleg nimic. De ce imi apari mereu in ganduri si vise? De ce nu pot sa te urasc? De ce traiesc cu frica amintirilor?
Se spune ca este interzis sa nu iti cauti fericirea. Dar eu ce pot face, cand stiu ca fericirea mea este alaturi de tine?
Oare mai pot sa sper?

Pagina următoare