Hopa-Hopa

Tu esti iubita mea

Doua maini

Pas cu pas

Pepita

Tigano

Asa ca beau

9 Vieti

Daca tace chitara

Si cel mai recent clip Bosquito

Daca ingerii pleaca

Jean Constantin – Fir-ar mama ei de viata

Stefan Iordache – Nu stiam ca te iubesc atat de mult

Stefan Banica senior – Cum am ajuns sa te iubesc

Dan Spataru – Sa cantam chitara mea

Gica Petrescu – Zaraza

Alexandru Jula – Sa nu spui iubirii adio nicicand

De ceva timp, in aceasta perioada a anului imi aduc aminte de un loc foarte drag mie si cu foarte multe amintiri, trairi si emotii.
Se intampla sa ajung acolo, destul de des in urma cu foarte putini ani si de fiecare daca cand auzeam ca urmeaza sa ajung acolo eram extrem de fericita.
Asteptam cu nerabdare dimineata ca sa putem pleca la drum si uneori se intampla sa plecam din timpul noptii pentru ca nu mai aveam rabdare sa asteptam pana dimineata.
A fost frumos… a fost o poveste… a fost o parte din mine…
Mi-as dori sa mai pot sa ajung prin acele locuri si sa ma trezesc in acea liniste, uneori chiar enervanta, a diminetii, si razele “sorelui cu colti” sa-mi dea impresia ca nu este un inceput de iarna si un inceput de primavara.
Sa ies pe balcon, sa ma cocot intr-un scaun si zgribulita intr-o patura sa-mi savurez cafeaua fierbinte. Iar un el, sa vina, sa se aseze langa mine si sa ma ia in brat, incercand sa se incalzeasca pe el, dar in acelasi timp facandu-mi si mie un mare bine.
Sa pot sa ma amuz de jocurile nevinovate ale pisoiasilor si sa privesc pierduta in zare, contand doar eu si el.
Acum putin timp, am revazut o parte din drumul care duce spre acel loc si am simtit din nou acele emotii. Diferenta era ca… era un alt el, un alt loc, alte sentimete si alte emotii.
Mi-e dor de-o cana cu cafea fierbinte, mi-e dor de-un el, mi-e dor de-un alt el… mi-e dor de ei.

De cele mai multe ori imi este greu sa realizez cat de repede trece timplu. Sunt momente cand ma opresc si ma uit in urma si imi dau seama cum au trecut anii.

Ma gandesc ca poate am ratat multe lucruri, pe altele le-am facut inconstient si pe cele mai multe le-am facut pentru ca trebuia sa le fac.

Poate asa a fost sa fie, se spune ca in viata fiecare lucru se face cand ii vine timpul si ca nimic nu este intamplator.

As fi tentata sa spun ca nu regret nimic din ce am facut pana acum, dar o sa spun doar ca regret ca nu am facut mai multe lucruri… dar dupa cum am mai spus poate ca pe cele care nu le-am facut nu le venise timpul… dar sunt unele pe care nu le-am facut si sincer le-a trecut si timpul.

In fiecare vara am o anumita perioada in care imi aduc aminte de copilarie. Imi aduc aminte de cum ma imbraca mama in rochite albe apretate, si era vai de mine daca le murdaream. (n-am patit niciodata nimic tocmai pentru ca nu vroiam sa aflu ce se poate intampla ) ). Aveam terenul din spatele blocului care era locul nostru de joaca. Pe la 4 ani eram cea care le facea fratilor mei gropitele pentru diverse jocuri. Vre-o 2-3 ani mai tarziu, plangeam pentru ca vroiam sa ma joc si eu cu ei pentru ca nu aveam fete cu cine sa ma joc. Dupa alti cativa ani acel loc a devenit parcare pentru masini si de vre-o cativa ani curtea unei fabrici de confectii. (ne-au stricat locul de joaca).

Ei bine aici imi petreceam doar o parte din vacanta de vara si restul timpului liber cand eram la scoala.

Cealalta parte din vacanta de vara o petreceam la Tulcea la bunici. Ehh aici era raiul pe pamant. Desi aveam cartile si culegerile la mine sa imi fac temele, imi aduceam aminte de ele doar cand ma intreba mama la telefon daca am mai scris ceva. Normal ca minteam si stia si ea asta dar ma lasa in pace ca dupa ajungeam acasa si faceam problemele la foc automat. Cand venea vorba sa citesc apareau problemele… de multe ori apelam la fratii mei sa-mi spuna povestea ca sa pot face eu rezumatul…rar se intampla sa am noroc.

Apoi am crescut… am avut parte si de primul sarut, dar asta o spun intr-o alta poveste, si am mai crescut si am ajuns la liceu.

Am crezut ca la liceu o sa fie mai multa distractie… n-a fost sa fie foarte multa… prin clasa a XII a ce ne-am mai distrat si am chiulit cum nu chiulisem 3 ani. A venit apoi facultatea care a venit cu tot cu distractie, cu prieteni noi, cu iubiri noi, cu multe prostii si diverse chestii de-ale tinerilor.

Si m-am trezit azi si mi-am dat seama ca timpul a trecut foarte repede si ca mai sunt foarte multe lucruri pe care nu le-am facut si care as vrea sa le fac, altele pe care trebuie sa le fac si altele… chiar nu stiu ce urmeaza.

Cum zicem… m-am trezit ca azi fac 26 de ani, si ca eu mai vreau sa copilaresc si ca nu sunt pregatita sa fac lucruri pe care le fac oamenii mari.

Deci eu pot sa fiu din nou mica? Ca vorba aia… batrana nu sunt si nici nu ma simt.

- Incepe, te rog, cu o replica buna. Nu te rezuma la “Ce buna esti”, dar nici nu-i cazul sa-mi faci declaratii rasuflate: e sex, nu comuniunea cosmica. Dar imi place sa ma vrajesti. Focuseaza-te pe zonele care te incita cel mai mult, scapa un compliment despre textura pielii, felul in care miros, lenjeria intima, muschi, fermitatea sanilor, rotunjimi, vezi tu. Dar am nevoie de o replica buna ca sa Get me going

- Da o tura de sus in jos si incearca niste clisee: zona gatului, lobul urechii, sani (mangaie, musca, saruta, linge), abdomen, coboara, coboara, stiu unde vrei sa ajungi, dar ai rabdare, te intorci, coapse, gambe, degetele de la picioare (da, ne place asta). Stai linistit, take your time, te mai ajut si eu. Nu ma intoarce pe toate partile si nu ma infuleca, nu sari peste etape si scoate-ti din cap reteta care a functionat la alea trei dinaintea mea. Asa, dupa ce ai adulmecat cu cine ai de-a face, trecem la number three.

- Uite ca am inceput sa ne simtim bine. Daca o dai in bara cu ceva, scoate-te cu o gluma sau cu un “Scuza-ma! Ce neindemanatic sunt!”. Suntem oameni, stiu ca nu ma culc cu Zeus.

- Teasing. Nu mi te oferi din prima. E valabil si la barbati. Da, ne dorim reciproc foarte mult, dar imi place de mor cand mă oprești când trebuie sau când nu-mi dai voie. Nu-mi pune piedici, dar lasa-ma sa castig ceea ce am nevoie.

- Agresivitate cu limita. Trage-ma de par, astupa-mi gura, trage de mine, tine-ma de maini, invarte-ma, ia-ma pe sus, ridica-ma în picioare, culca-ma la loc. Dar ghiceste momentul. Simte CAND. Ne place sa fim posedate de-un barbat adevarat. Nici tie nu-ti place sexul cu o bleaga.

- Parfumul. Daca-l alegi cum trebuie si il folosesti unde trebuie s-ar putea sa ne vedem si-a doua oara. Da-te in zonele cu care te mandresti, un pic pe gat, un pic pe abdomen, un pic pe incheietura mainii ca sa-l simt cand ma mangai pe fata. Nu, no Eau de toilette acolo unde e cazul sa fie miros uman.

- Sunetele. Nu rage ca un leu. Vorbeste cu mine. Respira usor, dar masculin. Nu icni, nu cracni, nu gafai ca atunci cand tai un copac. E dragoste, nu e razboi, n-ai pe cine intimida.

Ca sa nu ziceti ca femeile vorbesc mult, las doar 7 ponturi. Sexul e peste tot, nu suntem pretentioase.

Sursa

www.manly.ro

Ati simtit vreodata ca va este teama sa fiti fericiti? Ca va este teama de un nou inceput? Ei bine eu am simtit si inca mai simt intr-o oarecare masura. Ma intreb de ce oare? Sa fie asta sentimental pe care il ai atunci cand iti este bine? Imi este bine asa cum sunt acum. Ma simt bine cu persoana de langa mine, stie sa ma faca sa zambesc si ma face sa ma simt bine in orice situatie si in orice moment. Din toate astea nu pot decat sa imi dau seama ca ii place compania mea, asa cum si mie imi place sa fiu langa el.

Putine persoane stiu ce zambet trebuie sa iti arate in anumite momente. Ei bine, am vazut ca el stie si ca are cate un zambet pentru fiecare situatie, fie el ironic, de compasiune sau de afectiune.

Mereu mi-am dorit sa am langa mine o persoana careia sa ii pese de mine. Sa ii pese de ceea ce simt. Sa fie atent la ceea ce incerc sa exprim. Sa imi ofere atentia si afectiunea necesara si asta nu numai cand suntem doar noi 2. Sa fie deschis si dormic sa cunoasca si lumea mea.

 Iata ca am aceasta persoana langa mine si totusi mi-e teama. Mi-e teama sa fiu fericita si sa ma entuziasmez. Sa fie oare din cauza ca am suferit prea mult si am fost dezamagita de prea multe ori si imi este frica sa nu se repete?

Nu pot sa spun ca nu sunt fericita. Sunt. Imi este bine. Dar mi-e teama si parca aceasta teama se imbina cu entuziasmul pe care incerc sa il controlez, si cu optimismul.

Sper, adica cred ca totul va fi bine si ca aceasta teama o sa treaca.

Sper ca intr-o zi sa pot spune „Da! Sunt fericita si nu-mi este teama de nimic.” Si vreau ca de aceasta data sa nu-mi mai poata spulbera nimic aceasta fericire.

Si totusi… mi-e teama!

„Drumuri incrucisae imi apar,

Viata mea, e un calvar,

Mi-e frig, si cu mainile in buzunar,

Ma intreb!…

Cine mi-a dat acest har.

Trebuie sa-mi aleg un drum,

As vrea sa fim amandoi.

Imi aprind o tigara, trag un fum,

Apoi ma duc inapoi.

Am renuntat la a mea iubire,

Mi-am zis… nu e de mine,

Dar mi-am gasit acea fericire,

In zambetul si caldura, venita de la tine.

Ma-ntorc sa-ti spun ca te ador,

Si-ti spun ca te doresc.

Nu o sa mai fug de al meu dor,

Pentru ca tu, esti barbatul, pe care-l iubesc. ”

Stau… si parca linistea noptii devine din ce in ce mai apasatoare… ma enerveaza atat de multa liniste.

Ma ridic din pat si ies pe terasa… se pare ca aici este putin zgomot… se aud in departare niste greieri…

Imi ridic ochii si vad pe cerul senin miile de stele cum sclipesc… imi dau o senzatie de liniste. Ma asez pe scaun si-mi aprind o tigara… incep si  trag cu sete din ea de parca ar fi ultima tigara pe care o fumez.

Dintr-o data amintirile incep sa puna stapanire pe mine. In minte incepe sa ruleze un filmulet, care imi este mult prea drag. Eu si tu! Ultimele zile petrecute impreuna. Pentru unii ar fi ceva banal insa pentru mine este ceva magic. Este ceva ce as vrea sa nu se sfarseasca.  Si cu toate astea am un sentiment de neliniste.

Ma ridic usor de pe scaun si intru in camera. Lumina unui felinar bate direct pe chipul tau. Ai un somn atat de linistit si totusi atat de agitat. Ochii ti se misca in continuu ca si cum ceva te-ar nelinisti. Dintr-o data incepi sa zambesti de parca ai stii ca te privesc. Mana incepe sa-ti misune prin pat de parca ai cauta ceva…

Imi dau seama ca ma cauti pe mine asa ca ma asez usor langa tine si te las sa ma iei in brate.  Te simt mai linistit. In schimb eu tot nu pot sa dorm.

Incerc sa ma abtin sa nu ma fatai prea mult prin pat pentru a nu te trezi. Din nou ies pe terasa ca sa fiu sigura ca macar tu vei dormi.

Brusc mi-am amintit de plimbarea prin imprejurimi din prima zi. Cum razele soarelui isi faceau loc printre copacii extrem de inalti si cum adierea vantului reusea sa faca frunzele sa fosneasca intr-un mod atat de placut si linistitor.

Si amintirile continua sa curga… plimbarea pe malul raului, noptile petrecute sub cerul liber, focul de tabara… simteam ca le traiesc iar…

Fara sa vrei ai reusit sa ma sperii… te-ai apropiat atat de incet de mine incat nu mi-am dat seama ca te-ai trezit. Erai inarmat cu un pled pe care cu multa dragoste mi l-ai pus pe umeri. Fara sa imi dau seama afara se facuse racoare… numai ca filmul amintirilor nu m-a lasat sa realizez asta.

Te-ai asezat langa mine si m-ai luat in brate…

Fara sa scoatem un sunet am privit amandoi spre cer… iar in acel moment a aparut o stea cazatoare… dupa cateva secunde a aparut : „ti-ai pus dorinta?” „Da. Dar tu?” „Si eu.”… si totul a culminat cu un sarut.

Am ramas asa pana cand a inceput sa se crape de ziua si ne-am hotarat sa mergem sa dormim deoarece in cateva ore trebuia sa plecam.

Desi au fost doar cateva zile departe de „ochii curiosilor” au fost niste zile magice. Am lasat in urma un loc magic… un loc unde ne-am promis ca vom reveni.

Stiu ca in orice loc merg cu tine, acel loc poate deveni magic si poate contura o noua poveste.

Ingerul meu iubit

Sunt aproape nebun dupa tine, atat de nebun pe cat poate fi un indragostit : nu pot scrie impreuna nici doua idei care sa nu te contina pe tine intre ele. Nuu ma mai pot gandi la nimic altceva inafara de tine. In ciuda vointei mele imaginatia imi zboara mereu la tine. Te mangai, te sarut, iti soptesc, o mie de idei amoroase despre tine ma coplesec in fiecare clipa. Cat despre inima mea, acolo vei fi mereu – numai tu. Te simt acolo intr-un mod delicios. Dar Doamne, ce se va alege de mine daca tu imi intuneci ratiunea. Am o manie dupa tine care, in aceasta dimineata, ma sperie. Ma trezesc in fiecare dimineata spunandu-mi « Haide, merg la ea » Apoi reusesc sa ma opresc o clipa miscat de simtul obligatiilor. E un conflict infricosator. Asta nu e viata. N-am mai fost niciodata asa. Ai devorat toata ratiunea ma. Ma simt aiurit si fericit de cum incep sa ma gandesc la tine. Ma invartesc nebuneste intr-un vis delicios in care intr-o clipa traiesc o suta de ani. Ce situatie oribila ! Coplesit de dragoste, simtind dragostea in fiecare por, traind doar pentru dragoste, simtindu-ma consumat de emotii si prins intr-o mie de paienjenisuri. O, iubita mea Eva, tu n-ai stiut. Am luat portretul tau. El sta acum in fata mea si ii vorbesc ca si cum ai fii langa mine. Te vad la fel ca si ieri, frumoasa, nespus de frumoasa. Ieri de-a lungul intregii zile mi-am zis “ ea e a mea!” Ingerii nu sunt batat de fericiti in paradis cum am fost eu ieri.

Honore de Balzac, scriitor francez, pentru Evelina Hanska, o contesa poloneza, iunie 1836

6 octombrie 1833

Dragostea noastra se va inflorii intotdeauna mai frumos, mai proaspata, mai gratioasa, pentru ca este o dragoste sincera si pentru ca dragostea adevarata creste neincetata. Ea este o planta minunata dezvoltandu-se, crescand de la an la an in inima, intinzandu-si mereu frunzele si ramurile, dublandu-si in fiecare anotimp spatiul si parfumul ei minunat. Si, viata mea scumpa, spune-mi, repeta-mi mereu, ca nimic nu va ranii delicatele ei petale, ca va creste mai mare in inimile noastre amandoua, pretuita, libera, protejata, o lume aparte inauntrul vietii noastre.

Honore de Balzac, scriitor francez, pentru Evelina Hanska, o contesa poloneza, octombrie 1836

11 noiembrie 1912

Iubita mea Felice!

Am sa-ti cer acum o favoare care s-ar putea sa-ti sune un pic nebuna, si pe care am s-o tratez ca atare, ca si cum eu as fi cel care ar primii scrisoarea. Este de asemenea cel mai dificil test chiar si pentru cea mai binevoitoare persoana. Iata care este rugamintea mea:
Scrie-mi doar o data pe saptamana, astfel ca scrisorile tale sa soseasca duminica – caci nu pot indura scrisorile tale de dragoste zilnice, sunt incapabil sa le rezist. De exemplu iti raspund uneia dintre scrisorile tale, apoi ma asez pe pat intr-un calm aparent, dar bataile inimii mele imi cutremura intreg corpul, si pieptul se zbate dureros pentru tine. Eu iti apartin tie, chiar aceasta este cea mai potrivita expresie de a exprima starea mea, si totusi acest concept inca nu exprima totul. Dar tocmai din acest motiv nu vreau sa stiu ce gandesti, ma adanceste in confuzie atat de mult incat nu mai pot infrunta viata, de aceea nu vreau sa stiu ce simti pentru mine. Daca as stii cum as putea, inebunit cum sunt, sa stau in continuare la biroul meu, sau aici acasa, in loc sa sar in urmatorul tren cu ochii inchisi ca sa-i deschid doar cand voi fi cu tine? Ah, este un trist, un trist motiv pentru a nu face asa. Pe scurt: sanatatea mea abia imi ajunge mie singur, nu este suficienta pentru o casatorie, ca sa nu mai zic pentru o familie. Si totusi cand citesc scrisoarea ta simt ca as putea trece cu vederea si lucrurile ce nu pot fi trecute cu vederea.

Daca as avea raspunsul tau chiar acum ! Si cat de teribil probabil ca te chinui, si cum te silesc, in tacerea camerei tale, sa citesti aceasta scrisoare, cea mai urata scrisoare care a stat vreodata pe masa ta. Sincer, imi dau seama cateodata ca numele tau minunat imi merge la inima ca o rugaciune… Ah, numai daca ti-as fi trimis scrisoarea de vineri in care te imploram sa nu-mi mai scrii niciodata, in care iti faceam o promisiune asemanatoare. Ah Doamne ce m-a impiedicat oare sa-ti trimit acea scrisoare ? Toate ar fi fost bine acum. Mai este oare acum posibila o solutie pasnica ? Ne-ar ajuta daca ne-am scrie doar odata pe saptamana ? Nu, daca suferinta mea ar putea fi vindecata in acest fel inseamna ca ea nici n-a fost o suferinta serioasa. Si eu deja presimt ca n-am sa pot rezista cu bine scrisorii de duminica. Asadar, ca sa compensez pierderea oportunitatii de ieri, te rog cu ultimele puteri ramase la sfarsitul acestei scrisori : daca ne pretuim vietile cu adevarat, hai sa le abandonam de tot.

Franz Kafka (1883-1924) a lucrat marea majoritate a vietii sale ca functionat intr-o companie de asigurari. Extrordinarele sale opere de literatura au fost scrise in mare parte in timpul sau liber si majoritatea scrierilor sale au fost publicate dupa moartea sa de tuberculoza. Marele scriitor Franz Kafka a intalnit-o prima oara pe Felice Bauer in 1912 ; timp de cinci ami cei doi au legat o furtunoasa si in cele din urma neimplinita poveste de dragoste.

Exista in viata momente in care suntem tentati sa mizam tot… dar oare suntem si dispusi sa pierdem totul? sau oare suntem pregatiti in cazul in care castigam totul?

Mereu am zis ca viata este o loterie, un joc de noroc, o ruleta… plusezi… arunci bila… si castigi… sau pierzi… asta depinde de noroc.

Daca castigam tentatia este mare… ne dorim si mai mult… si plusam in continuare in dorinta de a mai catiga ceva, de a mai realiza ceva.

Daca pierdem, atunci ne ambitionam si plusam in continuare, tot in dorinta si cu speranta ca vom castiga… dar riscam sa plusam totul si sa pierdem totul…

Mie acest joc cu viata mi se pare din start un joc pierdut… si desi risc sa par putin sadica, o sa spun ca in final toti pierdem… si pierdem ce este mai important… pierdem viata.

Si atunci stau si ma intreb… ce rost are ca pe tot parcursul acestei partidei in care cineva sigur a trisat sa riscam totul? Ce luam cu noi la finalul partidei? Nu luam nimic… nu putem lua nici macar satisfactia ca macar am incercat sa fim noi cei care trisam… sau da… avem convingerea ca viata e scurta si merita traita din plin… sa facem tot ce este posibil sa ne fie bine… dar daca ce imi face mine bine celui de langa mine ii face rau? Ce facem atunci?

De exemplu ce facem daca iubim?… o sa spuneti ca toata lumea iubeste ceva… ma refer la acea iubire pentru o anume persoana… Ce se intampla atunci cand noi iubim, dar persoana pe care o iubim nu ne impartaseste sentimentele si pe langa asta, iubirea noastra ii face rau, fara ca noi sa vrem acest lucru? Care mai e satisfactia aici? Deci si iubirea este un joc…

In orice directie am incerca sa mergem… oriunde ne-am uita vom observa ca totul este un joc… din care cine iese invingator si cine invins?… pot raspunde doar ca noi cei care ne luptam zi de zi cu problemele, grijile si tot ce ne inconjoara,  suntem invinsii…

Imi poate da cineva raspuspunsul la intrebarea : “Cine este invingator?”